Asculta acest articol Cel mai recent eveniment politic, congresul noului partid liberal, nu se bucură de o prea mare atenție, deși ar putea juca un rol determinant la alegerile prezidențiale. Primele comentarii legate de Partidul Liberal Reformator nu sunt deloc măgulitoare, nici măcar din partea televiziunilor apropiate PSD. Prin asemănarea cu UNPR, justificată într-o anumită măsură, se dorește minimalizarea acestei noi formațiuni. Încă din fașă i s-a prezis PLR că va dispare dacă Victor Ponta nu câștigă alegerile prezidențiale. Prin asta se dorește să se arate că liberalii care sunt împotriva ieșirii PNL de la guvernare nu vor reuși să făureacă un nou partid, ci sunt doar o masă de manevră a PSD.
Într-adevăr, PLR este o formațiune conjuncturală. A luat ființă ca o reacție la modul în care a condus Crin Antonescu Partidul Național Liberal. Se poate vorbi și despre o reglare de conturi între doi foști președinți ai PNL. Dacă nu ar fi avut loc alegerile prezidențiale în acest an, cu siguranță Călin Popescu Tăriceanu și-ar fi amânat înființarea partidului, preferând să își mărească grupul de parlamentari. Ajuns la 32, deși este destul de semnificativ, el nu reprezintă un procent de natură să destabilizeze PNL. Grupul lui Tăriceanu nu a reușit nici să pună în dificultate fuziunea PNL cu PDL. Probabil nici nu și-a propus acest lucru. Ca orice nou partid, își lasă o ușă întredeschisă înspre adversarii PSD, mai cu seamă că Antonescu nu mai este la cârma PNL.
PLR este altceva decât a fost UNPR pentru că se află într-o cu totul altă postură. Grupul lui Gabriel Oprea a înclinat balanța înspre Traian Băsescu. Datorită UNPR s-a format o majoritate parlamentară în jurul PDL. De data aceasta, cu sau fără parlamentarii lui Tăriceanu, PSD are asigurată majoritatea. Așadar, rolul Partidului Liberal Reformator, se reduce pentru moment la susținerea candidaturii lui Victor Ponta. În funcție de rezultatele obținute la prezidențiale își va ocupa locul printre restul partidelor parlamentare.
O eventuală victorie a candidatului ACL, i-ar putea spulbera visul lui Călin Popescu Tăriceanu de a reforma liberalismul în România. Cu un PNL rămas în opoziție, învins la alegerile din toamnă, PLR poate deveni un aspirator de liberali. Cum se va dezvolta pe termen lung sub aripa PSD, rămâne o întrebare fundamentală. Social democrații nu sunt interesați să spijine, sau să tolereze, formarea unui mare partid de dreapta, care oricând s-ar putea alia cu alte partide de dreapta. PSD are tot interesul să aibă un partener de coaliție destul de mic pentru a nu-i crea probleme. Un PLR de 5-6 procente îi este suficient PSD-ului. Prin urmare, dacă Tăriceanu obține în turul întâi cel puțin 5% din voturi, se poate declara mulțumit. PLR se va menține ca jucător pe scena politică și va juca rolul de partid complementar, aliindu-se când cu stânga, când cu dreapta, după împrejurări. Din acest punct de vedere, desigur se aseamănă cu UNPR și cu UDMR. În urmă cu ceva ani, PNL își propunea să rămânâ un partid de sub 10 procente pentru a putea sta la guvernare în orice formulă. Datorită înființării USL a crescut devenind al doilea partid ca pondere în parlament. Trezindu-i-se ambiția, același PNL a dorit să salte la peste 20%. Nu a reușit, dar ambiția i-a rămas, legându-și-o de data aceasta de PDL. Dacă fuziunea PNL-PDL se va dovedi o construcție șubredă, Partidul Liberal Reformator poate crește până la nivelul fostului PNL din perioada 2000, 2005-2009, spre bucuria lui Călin Popescu Tăriceanu. De la fostul PNL la PLR nu este decât un pas. Care trece prin prezidențiale.
