Asculta acest articol Ca întotdeauna, politicienii reuşesc să transforme Săptămâna Patimilor în săptămâna disputelor. Eroul principal a fost Traian Băsescu. Disputa a purtat-o cu Codruţa Kovesi, procurorul şef al DNA. Puţini politicieni s-au antrenat şi au participat la dezbaterea pătimaşă, însă comentatorii au devorat pur şi simplu subiectul.
Fostul preşedinte doreşte să pornească o dezbatere naţională pe tema abuzurilor DNA şi instituţiilor de forţă, cum le numeşte chiar el, care colaborează cu DNA în procesul de arestare şi reţinere abuzivă a unor suspecţi, învinuiţi, anchetaţi. Traian Băsescu explică pe larg că el nu pentru o astfel de Justiţie a luptat.
Noutatea constă în faptul că procurorul şef acceptă provocarea. Codruţa Kovesi a acordat două interviuri într-o zi în care şi-a exprimat poziţia. S-a referit direct la situaţia din Parlament. Separaţia puterilor în stat le interzice politicienilor din parlament să intervină în activitatea Justiţiei, dar este valabilă şi reciproca. Aşadar, procurorul şef al DNA nu are voie să facă propuneri de modificări legislative, să le recomande parlamentarilor cum să voteze.
Traian Băsescu nu este parlamentar, nu are nicio funcţie în stat care să-i interzică să se pronunţe pe tema independenţei justiţiei. El se află în situaţia unui simplu cetăţean care are o opinie. În schimb procurorul şef ar putea fi sancţionat de CSM. Este posibil să fie sesizată şi Curtea Constituţională. Pe scurt, fostul preşedinte poate isca un scandal şi din poziţia de simplu cetăţean. A şi declarat că asta îşi doreşte. Vrea o dezbatere naţională, iar în toiul dezbaterilor apare şi scandalul.
Este bine? Este rău? Cel ce îşi arogă meritul de a fi pus bazele sistemului actual de justiţie se simte obligat să intervină. El este şi cel ce i-a numit în funcţie pe cei care spune el că abuzează de scăpările legislaţiei. Raţiunea lui Traian Băsescu este simplă. Dacă DNA colaborează strâns cu toate instituţiile de forţă, SRI şi alte servicii secrete, Curtea de Conturi, ANAF, Poliţie şi se oferă material acuzator presei, se pune presiune pe judecătorul chemat să fie imparţial. Bietul om nu mai are curajul să se pună împotriva curentului general creat şi arestează oameni care ar trebui să se apere în libertate. Nu mai funcţionează prezumţia de nevinovăţie, suspecţii, invinuiţii, acuzaţii nu mai au parte de un proces corect.
Justiţia nu mai este legată la ochi atâta vreme cât judecătorii sunt oameni şi se uită la televizor. Invariabil se ajunge la Justiţia televizată. Aceasta este, pe scurt, teza lui Băsescu. Ar fi demnă de luat în seamă dacă ar fi promovat-o câtă vreme era şeful statului. Când era preşedinte, de la înalta tribună a instituţiei prezidenţiale, dădea sentinţe pentru adversarii săi. Lista este destul de lungă şi cuprinde foştii moguli, foşti miniştri, un fost prim ministru, foşti parlamentari, oameni de afaceri, foşti ziarişti. Într-un cuvânt, el a creat sistemul, iar acum sistemul nu face altceva decât să se autoperfecţioneze.
Dar înainte de a vorbi despre drepturile omului, mai precis despre drepturile corupţilor, se pune întrebarea dacă nu cumva este imperios necesar ca DNA să acţioneze în felul acesta. Răspunsul este ferm: DNA are dreptate, ţara trebuie curăţată, corupţia a pătruns până în cele mai mici cotloane şi trebuie scoasă la suprafaţă. Ceea ce trebuie să înţeleagă Traian Băsescu este că aşa cum era nu se mai poate. Nu ne putem îndrepta nici spre o republică a procurorilor, numiţi de Băsescu “Dumnezeii naţiunii”, dar nici nu pot fi acceptate cazurile de corupţie care duc ţara de râpă.
