Image 1
Image 2

De la “distanța socială“ la depresie

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Cred că foarte puțini dintre noi au înțeles de la bun început de ce spațiul dintre persoane impus de normele de securitate sanitară se cheamă “distanță socială”? De ce nu i s-a spus “distanță sanitară”, de exemplu.

Expresia conduce la ideea de distanțare pe scara socială, nu de distanța de 1,5 metri care trebuie păstrată între persoane. Nu este un lucru ușor. Mai mult, este chiar imposibil să se păstreze fix 1,5 metri între mai multe persoane. Cum pot sta oamenii în biserici la o distanță fixată arbitrar?

La fel, la locul de muncă, unde se mai lucrează, pentru că în aceste zile nu se mai știe cine lucrează și cine stă acasă.

Oamenii se așteaptă la multe nenorociri, la multe catastrofe, dar cine și-ar fi putut imagina că va veni o vreme când vor fi obligați să stea închiși în casă, izolați la domiciliu sau în carantină. Și nu doar în anumite locuri, ci la nivelul întregii planete.

Crizele obișnuite obligă oamenii să muncească mai mult, să circule dintr-un loc în altul în căutarea unei vieți mai bune. Acum fabricile și uzinele se închid, pe restaurante, baruri și hoteluri s-au pus lacăte, spectacolele s-au anulat, muzeele s-au închis. Turismul a murit.

Milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă, dar tragic este că sunt amenințați și cu pierderea vieților. Moartea plutește pe întreg globul pământesc, fără să țină seama de adevărata “distanță socială”. S-au infestat cu coronavirus miniștri, parlamentari, miliardari, capete încoronate. 

Și totuși, numărul morților este relativ mic față de panica instalată în fiecare colț de pe pământ. Crește însă numărul infestaților, iar pronosticurile sunt sumbre. Se vorbește despre un număr uriaș de persoane posibil afectate.

   Oamenii constată că izolarea în propria casă nu este ușor de suportat. Omul este o ființă mișcătoare, neliniștită, iscoditoare. S-ar părea că internetul nu poate înlocui viața concretă.

Renunțarea la stilul de viață, la tabieturi, teama de ziua de mâine, și nu în ultimul rând lipsa de fermitate a guvernanților vor facilita intrarea în depresie a milioane de oameni.

Revenirea la viața normală este plasată în cele mai optimiste cazuri la cel puțin trei luni. După o relativă diminuare a cazurilor de infectați se vorbește despre un al doilea val, și mai puternic. Cum să reziste oamenii la asemenea presiuni?

Încă traversăm perioada când populația se mulțumește cu sfaturile primite de la șeful statului, de la primul ministru, de la politicieni. Dar sfaturile nu țin nici de foame, nici de sete.

Oamenii și-au făcut provizii. Ce se va întâmpla când banii se vor termina? În același timp, în ciuda avertismentelor, prețurile cresc de la o zi la alta.

Suntem la începutul crizei. Poate că adevărata criză nici nu a început. O parte dintre firme mai pot asigura salariul pe luna în curs, dar viitorul este incert și pentru agenții ecomici care nu și-au încetat activitatea. Psihic nu vor fi afectați doar salariații trimiși acasă, ci și patronii.

Ne va salva “distanța socială” de aceste necazuri legate în lanț? Ieșirile nervoase, conflictele interpersonale din motive mărunte vor fi ceva obișnuit.

În curând se vor vedea efectele măsurilor luate de guvern. Sună bine pe hârtie, dar abia când se vor aplica populația va simți toate deficiențele.

Teoria ca teorie, dar, cum se spune, practica te omoară.

Sigla Informatia Zilei

PSD devine partid istoric

Asculta acest articol Social democraţia nu a fost inventată în România după revoluţia din decembrie 1989. La fel ca Radu