Image 1
Image 2

De la Cuminţenia pământului la Ordonanţa 13

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Nu cred în manifestaţiile în care nu se cere în primul rând LIBERTATE. Abia în al doilea rând urmează restul revendicărilor. Până şi la marea revoltă din decembrie 1989, poporul înfometat nu a cerut pâine şi carne de porc, portocale şi cafea în locul nechezolului, ci libertate. De la revoluţia franceză până la bărboşii lui Fidel Castro care au coborât din munţi, de la mişcările studenţeşti din 1968 la protestele anti-Trump din SUA, oamenii se adună ca să-şi apere libertatea sau să ceară mai multă. Că cererile lor eşuează, este altă problemă. Este o problemă de sistem. 

Aşa cum avem două centre de putere politică, avem deja două nuclee de protestatari, una mai înverşunată decât cealaltă. Dacă la ultima, a “bătrânilor”, s-a bâiguit ceva despre “unitate”, în fond protestându-se împotriva lui Klaus Iohannis, la marile proteste ale “tinerilor frumoşi” din  întreaga ţară se mai aude câte ceva despre “dreptate”. Evident, despre o dreptate de ordin juridic, însă mişcarea propriu-zisă nu poate fi numită “justiţiară“. 

Ca să înţelegem de ce protestează zeci de mii de oameni, iar alte zeci de mii se duc şi ei să vadă de ce se protestează, va trebui să treacă o perioadă, de analiză, de reflecţie, de decantare.

În prima fază s-a protestat împotriva Ordonanţei 13. S-a abrogat, iar manifestările continuă. Dovadă că asta a fost ocazia, nu cauza. De ce se protestează şi în faţa Palatului Cotroceni? Pentru că se demonstrează în faţa Palatului Victoria.

Că există nenumărate motive să se protesteze împotriva întregii clase politice nu există niciun dubiu. Că PSD a dorit să-şi apere corupţii adoptând o ordonanţă la ceas de seară, iarăşi nu există nicio îndoială. Că preşedintele Iohannis a profitat de nemulţumirea populară, iarăşi nu ne îndoim. Că partidele de opoziţie au pierdut în mod lamentabil alegerile şi profită de situaţia din stradă pentru a se apropia de popor, iarăşi este un adevăr incontestabil.

Dar dincolo de aceste adevăruri mai există ceva? Există şi alt resort, nevăzut, care împinge sute de mii de oameni în stradă? Se speculează că în spatele protestatarilor ar fi multinaţionalele care vor să cadă guvernul PSD pentru că acest guvern vrea să le impoziteze. Majorarea salariului minim obligă firmele să plătească impozite mai mari pentru că majoritatea angajaţilor aveau pe hârtie salariul minim. Guvernul vrea să oblige multinaţionalele să plătească impozitul pe profit aici, unde lucrează. Au multinaţionalele o asemenea influenţă? Nu ne ocupăm de această problemă. Cade în sarcina serviciilor speciale, a SRI şi SIE, să afle pentru că de aia au un buget de o jumătate de miliard de euro.

Nu ştim cât costă aceste proteste. Faptul că ies şi copii dă senzaţia de carnaval. Iar carnavalele costă ceva. Nu ştim cât costă protestele din punct de vedere economic. O altă chestiune dorim să o punem în discuţie. De ce oamenii nu au ieşit în stradă când a fost vorba să se cumpere “Cuminţenia pământului” şi ies din cauza unei ordonanţe cu trei articole? De ce nu s-a creat o psihoză la nivel naţional în faţa unei opere a celui mai mare artist român şi se întoarce ţara pe dos în faţa  unei ordonanţe? Lumea s-a revoltat de parcă restul legilor din România ar fi perfecte şi apare dintr-o dată o modificare “genetică“ după care piersicile vor creşte cât dovlecii. Nu se revoltă şi nu s-a revoltat când a fost umilită cuminţenia acestui pământ.

Ce înseamnă o alianță electorală?

O colaborare, o alianță, până la urmă o coaliție de guvernare nu înseamnă o valoare în sine. Într-o combinație contează mai degrabă abilitatea fiecărui participat de a-l păcăli pe celălalt, …