Asculta acest articolS-a făcut și se face în continuare mult caz pe marginea voturilor românilor din străinătate. Dacă în timpul guvernului Ponta se vorbea despre 3 milioane de români care muncesc afară, acum numărul avansat este de 5 milioane. Cum nimeni nu știe cifra exactă, nu avem altceva de făcut decât să le credem reale pe amândouă. Trei sau cinci milioane nu mai contează. Cert este că o parte masivă a populației active a părăsit România.
Față de aceștia, guvernul actual părea să aibă o atenție specială. Se crede că lor li se datorează victoria în alegeri a lui Klaus Iohannis. Deși nu au putut vota toți, sau măcar jumătate cum se întâmplă de regulă în țară, se spune că au dat telefoane celor de acasă să voteze în locul lor. Adică să-l voteze pe Iohannis. Președintele într-adevăr se arată recunoscător și afișează față de diasporă un interes aparte. De pildă a cerut să se adopte votul prin corespondență. Pentru acest lucru oamenii trebuie să facă o cerere pentru a fi înscriși pe listele electorale. Până acum din milioanele de români s-au înscris puțin peste 3000. Listele se închid în septembrie. Probabil se vor mai înscrie câteva mii, însă departe de milioanele la care sperau inițiatorii legii, inclusiv președintele. Că este vorba despre un eșec nu există discuție. Probabil se va reveni la vechea formulă.
De ce s-ar înghesui de data aceasta românii din străinătate la vot? Ce ar putea schimba prin votul lor? Nu poate fi vorba despre un miracol. Ei, la fel ca alegătorii din țară, au de ales între PSD și PNL. Cum PSD nu este preferatul lor, se înțelege de la sine că PNL are tot interesul să-i aducă la vot. Dacă din cele 3 sau 5 milioane vor reuși să voteze jumătate, partidul lui Iohannis ar putea atinge dintr-un foc 50%. Sunt însă atât de hotărâți românii din diaspora să voteze PNL? Cum partidul președintelui nu a fost la guvernare, evident că nu avea cum să facă nici bine, nici rău. Dar guvernul Cioloș este asimilat PNL-ului și președintelui. De la Iohannis se aștepta mai mult. Lentoarea cu care se mișcă în viața politică internă și externă îi nemulțumește pe mulți. Deși s-a instalat de anul trecut, guvernul Cioloș nu a luat măsuri care să impresioneze. Premierul, de exemplu, s-a antrenat în campania de cumpărare a statuii Cumințenia pământului de Brâncuși. A cerut populației să doneze jumătate din sumă pe motiv că guvernul nu are bani suficienți. Din cele șase milioane de euro s-au adunat vreo 5%. Românii din străinătate nu s-au înghesuit să doneze, la fel ca și cei din țară. Biata cumințenie nu are norocul avionului prezidențial care va fi cumpărat cu 20 de milioane de euro. Nu este pentru prima oară când statuia lui Brâncuși se află într-o situație ingrată. Aparținând lui Al. Bogdan-Pitești, Cumințenia pământului și Muza adormită, împreună cu lucrări ale marilor artiști, de la Luchian la Dărăscu, Șirato, Iser, Paciurea, Medrea, Tonitza, icoane, țesături, cărți rare etc. întreaga colecție urma să fie donată statului cu condiția să i se ofere un spațiu expozițional. Nici în 1925, la fel ca în zilele noastre, statul nu a făcut un gest minimal, astfel că valoroasa colecție a lui Al. Bogdan-Pitești s-a împrăștiat. După 91 de ani, Dacian Cioloș în urâta tradiție românească face aceeași greșeală față de “cumințenia” poporului. În schimb îi cumpără avion președintelui, ca și când aceasta ar fi prioritatea numărul unu. Entuziasmați că președintele are avion special, românii din diaspora, “indienii”, cum neinspirat îi numește Adrian Năstase, se vor înghesui la vot? Dacă premierul nu a reușit să-i determine să dea 10 euro pentru o lucrare de artă cum îi va convinge să se prezinte la votul de pe urma căruia nu sunt siguri că vor avea ceva de câștigat?
