Image 1
Image 2

De la 10 august românesc la 25 mai american

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Avem ocazia să comparăm evenimentele de la 10 august 2018 de la Bucureşti cu cele din Statele Unite declanşate la 25 mai 2020 şi încă în derulare.

Nu este deloc uşor. Nu ne putem compara cu americanii nici măcar în ceea ce priveşte revoltele spontane.

Societatea civilă nu are capacitatea de a transforma o întâmplare nefericită într-o mişcare socială de proporţii care să fie un semnal de alarmă pentru întreaga clasă politică.

Din această cauză nu avem o Rosa Parks, un Martin Luther King, iar acum un George Floyd. Chiar dacă apar spontan indivizi gata să se sacrifice pentru o cauză, şi au apărut de-a lungul timpului, exemplul lor nu este urmat de societatea civilă, nu devin simboluri ale luptei pentru libertate.

Cum reacţionează în faţa violenţelor forţele de ordine din România şi cum reacţionează cele din SUA? Foarte diferit. Gradul de violenţă este altul. Există însă mari diferenţe de abordare politică.

În mod invariabil partidele de opoziţie se situează de partea rebelilor numindu-i protestatari paşnici , în timp ce partidul de la guvernare tinde să-i numească pe protestatari rebeli, elemente declasate, oameni plătiţi să iasă în stradă.

Până la urmă, ordinea socială este restabilită. Fiecare ţară îşi rezolvă problemele în stilul ei.

Dar diferenţa fundamentală dintre protestele dintre cele două ţări constă în faptul că niciodată, în urma niciunui protest, nu cade administraţia americană, pe când guvernele româneşti se spulberă ca o floare de păpădie.

În urma incendiului de la Colectiv Victor Ponta şi-a dat demisia numai la gândul că ar putea urma uriaşe proteste de stradă. Emil Boc a demisionat în februarie 2012 după 30 de zile de proteste declanşate de demiterea lui Raed Arafat.

Să nu ne imaginăm că preşedintele Donald Trump îşi va da demisia în faţa valurilor de violenţe izbucnite în zeci de oraşe. Reacţia lui dură, modul în care i-a calificat pe protestatari, ameninţările cu ieşirea în stradă a armatei ne aduc aminte de Ceauşescu, dar şi de mineriadele din timpul preşedintelui Iliescu.

Până la urmă ce ne diferenţiază de americani este forţa şi stabilitatea statului, dar şi atitudinea politicienilor. Sistemul american rezistă în faţa tuturor încercărilor de destabilizare, în timp ce sistemul nostru se clatină la cea mai mică zdruncinătură socială, civică. Păream mai civilzaţi, dar în realitate nu suntem decât mult mai fragili.

Putem face o comparaţie şi cu mişcarea Vestelor Galbene din Franţa. Oamenii au ieşit în stradă ca să protesteze împotriva scumpirii carburanţilor. Românii nu au obiceiul să protesteze în faţa scumpirilor în lanţ, oricât de mult le afectează nivelul de trai.

Anul acesta, fiind şi electoral, ar fi în interesul opoziţiei să se declanşeze mişcări de stradă. Social-democraţii nu şi-au creat o masă civică gata să iasă în stradă la un semnal. Motive se găsesc. Amenzile date în timpul stării de urgenţă, dar şi refuzul guvernului PNL de a majora pensiile de la 1 septembrie, sunt două motive de mare nemulţumire socială.

Protestatarii, s-ar putea zice de profesie, sunt însă în cealaltă tabără. De la căderea guvernului Boc, în 2012, stânga nu mai are aderenţi în rândul tinerilor.

Aşa stând lucrurile, s-ar putea ca în 10 august să se iasă în stradă pentru a protesta împotriva “Ciumei roşii”, adică a PSD-ului şi partidelor aflate în opoziţie.

De la zecele august românesc la 25-ul mai american este o distanţă ca de la pământ la staţia orbitală pe care au fost trimişi cei doi astronauţi americani de nava miliardarului Elon Musk, fondatorul colosului Tesla.

Sigla Informatia Zilei

Reîntoarcerea la cultură

Asculta acest articol Un fenomen straniu pare să se producă în ultima vreme. Tot mai multă lume se întoarce spre