Asculta acest articolCă funcția îl face pe om și nu invers o demonstrează foștii președinți, foștii premieri, foștii miniștri, foștii primari sau președinți de consilii județene. Odată pierdută funcția, redevin oamenii care au fost înainte.
Unii se mai zbat, se încăpățânează să creadă că sunt la fel de ascultați, la fel de respectați, la fel de interesanți. Dintre toți foștii, Traian Băsescu nu-și acceptă noul statut, de simplu cetățean.
Președinte al unui partid politic, se crede mai presus de omologii lui. Într-adevăr este diferit, dar nu-i recunoaște nimeni meritele de fost președinte. Prevalându-se de experiența pe care a acumulat-o zece ani, își permite să dea sfaturi. Cel ce i-a luat locul, se știe că nu ține seama de ele, la fel cum nici el nu s-a consultat cu predecesorii lui. Se pare că foștii președinți nici nu vorbesc între ei. Nici măcar nu se salută când se întâlnesc.
În urmă cu câțiva ani, de Ziua Națională ca președinte în funcție Traian Băsescu i-a ignorat pe Ion Iliescu și pe Emil Constantinescu. Ba l-a jignit și pe Regele Mihai, într-un mod vulgar, de nepermis pentru un șef de stat. Acum, aflat el însuși în postura de fost președinte, primește ce a dat. Împrumutul nu-l mănâncă lupul.
Să ai patru foști președinți în viață, plus un fost șef de stat din timpul cel de-al doilea război mondial și să nu-i vezi niciodată la aceeași masă, dă măsura discordiei care s-a instalat în societatea noastră, de sus în jos.
Nu există dialog nici între foști premieri, între foștii primari, între directori. Nimeni nu are nevoie de sfaturile și experiența predecesorilor. Nu pot fi acuzați, dar nici nu merită lăudați. Nu încalcă nicio lege. Poate pe aceea a bunului simț și a responsabilității.
Oricât de lipsit de experiență ar fi cineva care ajunge pe o funcție publică, odată instalat pe scaun, nu mai are nevoie de sfatul celui de dinaintea lui. Ia totul de la început. Președintele Iohannis este cel mai bun exemplu. Nu este singurul. Îl copiază toți, e la primul ministru, la miniștri, primari, președinți de consilii județene. Așa se explică, în parte, de ce batem pasul pe loc. Mai mult de atât, fiecare vrea să dărâme ce au făcut alții.
Fiecare, ajuns în funcție, se crede buricul pământului. Când redevin la vechiul statut, unii sunt oameni aproape normali, iar alții sunt niște frustrați. Oamenii normali ar trebui să fie exact atunci când sunt în exercițiul funcțiunii. Dacă Traian Băsescu s-ar fi comportat când a fost președinte așa cum se comportă acum, cu siguranță România ar fi avut de câștigat. Și-a început mandatul acuzând “sistemul ticăloșit”, iar după ce l-a mai ticăloșit și el, reîncepe să recite aceeași poezie de la început.
Căte un “mic sistem ticăloșit” a ajuns să fie fiecare instituție. Unii înclină să creadă că și partidele sunt mici “sisteme ticăloșite”. Aceștia fac parte din marea masă de cetățeni care nu se prezintă la vot. Culmea este că tocmai pe aceștia îi doare că foștii șefi de stat se mai consultă între ei, că nu se ține de experiența acumulată, că nu se continuă lucrurile bune, nici de către guverne, nici de către primării. Se răzbună neprezentându-se la vot.
Numărul lor este aproape la fel de mare ca al celor care votează. Uneori, poate fi și mai mare. Sunt localități în care procentul celor care merg la vot abia trece de 30-40%. Mai ales la alegerile parlamentare. Motivele trebuie căutate în modul de a se comprta al politicienilor, începând de la președinte până la ultimul primar. Lipsa lor de inteligență, slaba pregătire, incapacitatea de a-și înțelege menirea, este cauza pentru care o luăm mereu de la capăt.
