Image 1
Image 2

De ce nu vrea PSD-ul Ministerul Culturii?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

  Într-un fel sau altul, toți cei care au condus Ministerul Culturii au ieșit cu o imagine deplorabilă. De la Ion Caramitru și Mona Muscă până la figuri mai puțin cunoscute, nu au reușit să impună respect față de acest minister. Cultura este cenușăreasa Executivului. Portofoliul acestuia este un fel de primă de consolare oferită partidelor mai mici. UDMR a deținut funcția de două ori.

Kelemen Hunor nefiind doar un simplu politician, ci și scriitor, într-un fel se justifica desemnarea  lui. Iată însă că politicianul a învins scriitorul. Liderul UDMR a ales să candideze la președinție. În locul său a fost desemnată doamna Rozalia Biro. După câte se știe, nu este om de cultură. A studiat economia industriei, construcțiilor și transporturilor. Activează în politică din 1991. Este acționară la o serie de firme, printre care și RCS-RDS. Toate bune și frumoase, dar ce caută la cultură? Exact ceea ce căutau unii din foștii miniștri care nu aveau  nicio legătură cu cultura.

Trecând peste faptul că va fi și vicepremier, prima femeie vicepremier dintr-un guvern post-comunist, ajungem rapid la întrebarea: cine se va compromite de data aceasta? Nu doamna Biro, pentru că nu este om de cultură. Nici UDMR, pentru că are dreptul să propună pe  cine dorește. PSD se pune într-o poziție delicată. Dacă oamenii de cultură l-au acceptat pe scriitorul Kelemen Hunor,  în cazul Rozaliei Biro se vor isca foarte multe nemulțumiri.

Este destul să se facă o comparație între ultimul ministru social democrat, Răzvan Theodorescu și doamna propusă de UDMR. Lumea culturală este una mică, însă foarte vizibilă și gălăgioasă.  Intelectualii sunt firi sensibile, analizează totul. Chiar dacă nu au nicio legătură directă cu acest minister, sunt atenți la ce se întâmplă în interiorul lui. Subfinanțat, supus unui proces de austeritate mai accentuat decât celelalte ministere, principalul partid de guvernare trece cu vederea faptul că Ministerul Culturii ar trebui să fie perla fiecărui regim.

În campania electorală, PSD-ului i se va reproșa că a cedat acest minister UDMR-ului și din perspectiva naționalistă. Să privim însă lucrurile și din altă perspectivă. Kelemen Hunor va candida la alegerile prezidențiale pentru a împiedica electoratul maghiar să voteze împrăștiat în primul tur și pentru a avea o bază la negocierile pentru turul doi. Vor merge voturile spre Victor Ponta? Vicepremierul Rozalia Biro, din cea mai înaltă poziție, va direcționa electoratul spre candidatul PSD?  Înainte de a fi om politic, ea este acționară la un trust de presă nu foarte apropiat de PSD și de guvernul Ponta. Este un amănunt semnificativ.

Lucrul cel mai grav pentru care i se pot face reproșuri PSD-ului este faptul că nu și-a păstrat ministrul Culturii. Face aceeași greșeală pe care a făcut-o și PDL. La rândul său, PNL a avut tot atâtea eșecuri câți miniștri ai Culturii a avut. Daniel Barbu a fost demis pentru declarații iresponsabile. Înlocuitorul său, un preot ajuns în politică nu a apucat să-și arate talentele pentru că PNL a ieșit de la guvernare. Oricât de capabilă se va doveni Rozalia Biro, întrebarea rămâne: de ce PSD-ul nu păstrează pentru sine portofoliul Culturii? Este o întrebare la care până la urmă se va găsi un răspuns.

Sigla Informatia Zilei

Lista lui Ciolacu

Un milion de probleme şi toate îşi cer rezolvarea în regim de urgenţă. Mult mai mobil decât Nicolae Ciucă, noul prim ministru trece în revistă, fără să fie aprofundate, problemele cu care se confruntă populaţia în general.

PSD-PNL: guvernare comună, responsabilităţi separate (II)

Ne aflăm practic într-o perioadă de reglementare. Dezbateri propriu-zise se poartă în public doar la nivelul mass media. Partidele negociază în spatele uşilor închise, departe de public. Societatea doar asistă la mici spectacole, organizate la conferinţele de presă.

Situație complicată

Reforma schiţată pe o hârtie într-un birou în momentul în care se loveşte de realitate se alege praful de ea. Aflăm acum că salariile bugetarilor nu sunt chiar atât de mari pe cât s-a tot scris prin presă.