Asculta acest articolFără să existe o categorie socială clar delimitată, numită generic “strada” se poate face o analiză psiho-socială a celor care ies la proteste în culori foarte calde. Nu se poate spune, ca în 1990, că sufletul protestelor sunt sudenții. Nu se poate afirma nici că este o mișcare a tinerilor, pentru că sunt multe persoane în vârstă. Nu este nici o mișcare a muncitorilor, dar nici a clasei de mijloc.
Grupul, aparent eterogen, are un program care se înscrie în declarația proaspătului președinte al PMP, Eugen Tomac. Înlocuitorul lui Traian Băsescu sintetizează spiritul protestelor afirmând că majoritatea toxică PSD-ALDE are o singură agendă: cum să pună mâna pe justiție?
Am făcut referire la Eugen Tomac pentru că PMP este formațiunea cea mai apropiată de fostul președinte. Logic ar fi ca la proteste să fie ovaționat Traian Băsescu, el fiind părintele spiritual, politicianul cel care a pus bazele justiției care nu trebuie schimbată. De asemenea, ar fi normal să fie arborate portretele Monicăi Macovei, și undeva mai la margine și a domnei Raluca Prună, ministrul care a modificat Codul penal prin ordonanță de urgență.
Punând însă problema în felul acesta, cădem în altă capcană. Fostul președinte Băsescu nu este agreat nici de PNL, nici de USR. Cei ce ies la proteste nu sunt fanii lui Băsescu, însă au fost susținătorii lui mai ales în perioada suspendărilor.
O analiză la rece, o dezbatere publică reală nu este posibilă pentru simplul fapt că ideile sunt apărate, dar autorul lor este contestat. Mai clar, sistemul creat de Băsescu este susținut, dar Traian Băsescu este demonizat.
La prima vedere este un non sens. În realitate societatea se află într-un impas. Lipsa unui lider, ca și a unui program clar delimitat ideologic și doctrinar, dă senzația de haos, de harababură.
Dacă “strada” nu are o direcție programatică, limitându-se la “hoții, hoții!”, nici partidele cărora li se adresează astfel nu sunt mai breze din punct de vedere ideologic și doctrinar.
PSD nu este un autentic partid de stânga, iar ALDE a deviat de la principiile liberalismului. Tot atât de adevărat este că nici PNL, nici USR, nu excelează printr-o retorică de centru-dreapta sau dreapta. Le lipsește teoreticianul, ideologul care să atingă cel puțin nivelul unui Valeriu Stoica.
Analfabetismul funcțional pe care-l reclama Klaus Iohannis, cu referire la premierul Viorica Dăncilă, este prezent în viața publică ca manifestare a unui analfabetism politic.
Analfabetismul politic este chiar mai păgubos decât analfabetismul funcțional. Este ca și cum am spune că râia este mai periculoasă decât scabia, deși înseamnă același lucru.
În lipsa celor mai elementare pregătiri teoretice, lipsiți și de o minimă cultură politică, politicienii nu pot fi luați în serios ca politicieni. Ei sunt exact ceea ce spun cei din piață. Pentru a descrie parlamentul actual, pentru a da calificative actualilor lideri politici nu trebuie să ai multe cunoștințe, o vastă cultură politică și civică. Este suficient să scrii niște slogane pe un carton și să-l fluturi în piață.
Nu există o viață politică autentică pentru simplul fapt că nu există oameni politici autentici. Aici i-aș încadra și pe primii trei oameni în stat. Sau, ca să ținem ușor partea lui Klaus Iohannis, am spune că președintele are exact adversarii pe care îi merită. Este valabilă și reciproca.
