Asculta acest articolCât de serioasă este amenințarea lui Liviu Dragnea cu moțiunea de cenzură? Nu este pentru prima oară când guvernul Cioloș este amenințat cu o moțiune de cenzură. Nu va fi nici ultima. Unul din drepturile, ba chiar obligațiile opoziției este să tragă guvernul de mânecă atunci când greșește. Când greșește grav și foarte grav se înaintează o moțiune de cenzură.
Cabinetul Ungureanu a căzut în urma unei moțiuni. A căzut și unul din guvernele conduse de Emil Boc. Se întâmpla în 2009, prin octombrie, înainte de alegerile prezidențiale. Traian Băsescu a câștigat alegerile, iar Emil Boc a fost reinvestit în funcție, fără să fi plecat nicio zi de la Palatul Victoria. Moțiunea din 2009 a fost inițiată de PNL și UDMR, la votul final raliindu-se și PSD. Spunea atunci Emil Boc, foarte sigur pe el, că a pierdut o bătălie, nu însă și războiul. Vorbea despre războiul dintre cele două partide mari pe atunci, PDL și PSD.
După șapte ani forțele combatante și-au schimbat taberele. PDL a dispărut prin fuziunea cu PNL. Noul PNL este de data aceasta cel mai mare adversar al PSD. Privind lucrurile din acest punct de vedere rezultă că, de fapt, PDL și-a pierdut numele, dar și-a impus direcția de atac. UDMR a rămas consecvent, situându-se când într-o parte când în alta, fiind aliat de nădejde un mandat cu stânga, altul cu dreapta. Are rolul pe care și-l dorește orice partid mic atunci când partidele mari sunt relativ egale. Este picătura care umple paharul și decide majoritatea.
Spre deosebire de 2009, în 2016 există în parlament trei partide mici, două fiind rupte din PNL și PDL. Unul, ALDE, merge mânâ-n mână cu PSD, în timp ce PMP pare indecis, însă categoric este împotriva PSD, prin Traian Băsescu. În cazul unei moțiuni de cenzură, nu se prea știe cine cu cine va vota. Deși a pierdut pe drum o seamă de parlamentari, unii luați de DNA, alții renunțând la parlament pentru funcții în administrațiile locale, se pare că PSD și ALDE au, totuși, majoritatea. Deci ar putea dărâma guvernul de tehnocrați. La ce i-ar ajuta? În 2009 căderea guvernului Boc nu l-a propulsat pe candidatul PSD în funcția de președinte.
Dar moțiunea de cenzură din 2012 a fost cu folos. Mihai Răzvan Ungureanu a plecat și PSD plus PNL, aliați în USL, au guvernat și, mai mult decât atât, au organizat alegerile locale și parlamentare din 2012. De ce nu au procedat la fel și în 2016, mai la începutul anului din moment ce PSD, ALDE și UNPR aveau majoritatea? Este o întrebare la care PSD ar trebui să dea un răspuns credibil. Nu va răspunde decât ocolind adevărul. În schimb își dă electoratul singur răspunsul. Este vorba despre corupția din jurul partidului pe care l-a condus Victor Ponta, apoi Liviu Dragnea. Ultimul a preluat nu doar conducerea, ci și tot balastul de care PSD nu poate scăpa. Sunt prea mulți lideri ai acestui partid suspecți de corupție. Există suspiciunea că orice guvern ar încropi, a doua zi DNA ar putea lua fiecare ministru. Altfel spus, electoratul crede că nu există niciun om curat în PSD. Poate că este o opinie greșită, însă PSD nu-și poate desprinde de pe frunte eticheta de cel mai corupt partid. Acesta este motivul pentru care PSD nu a înaintat o moțiune de cenzură. După plecarea lui Victor Ponta nu a avut curajul să se prezinte la președinte cu o nouă propunere de premier. A bâjbâit ceva cu Liviu Voinea, dar se vedea de la o poștă că nu-și dorea guvernarea. Ciudățenia este că pentru o mare parte din electorat acest lucru nu contează. Pentru ei corupția este ceva normal și votează PSD fără probleme.
În situația de acum, dacă PSD și ALDE decid să dărâme guvernul printr-o moțiune de cenzură, PSD, mai precis Liviu Dragnea, nu ar avea curajul să propună un premier din partea partidului. Pentru că Dragnea și-ar crea un concurent, un adversar la el în curte. Neputând opta pentru această funcție din cauza condamnării, el știe că pentru electoratul și membrii PSD premierul este mai tare decât președintele partidului.
