Asculta acest articolPentru că partidele nu promovează oameni de valoare. Își dau seama de acest lucru abia în momentul în care trebuie să arunce în bătălia electorală candidați cu șanse reale.
Partidul cel mai nehotărât în această stagiune este PNL. Fuziunea nu fără dificultăți, plecarea unor oameni din ambele partide, schimbarea conducerii, formarea unor noi structuri de conducere teritoriale sunt elementele care fac foarte grea luarea unor decizii ferme. S-a apelat la sondaje, dar rezultatele au fost neconcludente. Sondajele au fost folosite pentru plasarea pe prima poziție a celor preferați de conducere.
Desemnarea candidaților putea fi un adevărat spectacol, așa cum este în Statele Unite. Putea fi o primă confruntare de idei, de programe în interiorul partidelor. Nimic din toate acestea. La mai puțin de trei luni de la data alegerilor, încă nu sunt cunoscuți candidații.
La București, lupte interne surde macină atât PSD cât și PNL. La fel în reședințele de județ. Acolo unde unul dintre partide are primarul în funcție, este în derută celălalat partid. În ciuda acestei lipse de organizare, fiecare politician, fiecare partid știe că imediar după alegeri urmează campania electorală pentru următoarele alegeri de peste patru ani. Este o simplă bravadă. Partidele în întregul lor nu-și știu face campanie. Se întâmplă ca unii dintre lideri să fie într-o continuă luptă pentru imagine. În cazul acestora, funcția publică se confundă cu funcția politică. Sunt directori, primari, președinți de consilii județene, parlamentari, miniștri, care au grijă să se mențină în centrul atenției. Luptând pentru notorietate câștigă cu timpul și în imagine. De la popularitate la credibilitate uneori nu este decât un pas.
Partidelor le lipsește însă o strategie prin care să se facă cunoscuți oamenii de valoare din respectivul partid. Mai degrabă sunt alungați, marginalizați. Și așa se trezesc în fața alegerilor cu ciurucuri. În aceste condiții cum să aibă clasa politică, în ansamblul ei, credibilitate?
Dar electoratul, adică partea care se duce la vot, este optimist din fire. De la un mandat la altul speră că va alege mai bine și lucrurile vor merge într-o direcție mai bună. Se înșeală, dar o ia de la capăt.
Prin urmare, indiferent cine vor fi candidați, unul tot mai câștiga. Și vor urma alți patru ani de dezamăgiri. Ciclul mediocrităților alese prin vot direct nu se mai termină. Chiar dacă alegerea primarilor se face din două tururi, șansa de a fi ales un incapabil este aceeași. Mai mult, dacă un incapabil este ales din al doilea tur, este mai încrezut și își permite să fie și mai indolent. Nu i se pare deloc că el ar fi în slujba celor care l-au ales. Este convins că alegătorii au datoria de a-l respecta pentru simplul motiv că a fost ales cu majoritatea voturilor.
PNL se plânge și acuză faptul că alegerea primarilor se face dintr-un singur tur. Dar uită că nu este capabil să-și desemneze proprii candidați după reguli clare, trasnparente. Ba chiar poate fi acuzat că vrea modificarea legii tocmai pentru că are candidați slabi și prin două are posibilitatea să se coalizeze cu alte partide pentru susținerea canditatului său pipernicit. În schimbul susținerii promite funcții. Lucru valabil pentru toate partidele, cu o notă aparte pentru PSD.
În sistemul acesta profund viciat, se mai strecoară și câte un om de valoare. Răzbește greu, este adevărat. Dar, din păcate, există riscul de a se contamina de mediocritatea din jurul său. Anturajul înseamnă foarte mult. Alegerea neinspirată a echipei, promovarea pe criterii strict politice, transformă și cei mai buni candidați în prezumtivi baroni locali, preocupați doar de propria lor imagine, urmărindu-și doar prorpiile interese și, tangențial, interesele partidului din care face parte. Este foate greu de ales un bun candidat pentru că, odată ales, el trebuie să se supună regulilor impuse de conducerea partidului său.
