Asculta acest articolAusteritatea trebuie să înceapă de sus în jos. Liderii sindicali au tot dreptul să scoată lumea în stradă, dar au şi obligaţia de a le cere privilegiaţilor să renunţe de bună voie la o parte din veniturile lor. În societate s-a produs o nouă falie. Lumea este revoltată că salariaţii de la stat cer să se renunţe la decizia de îngheţare a salariilor.
Argumente pentru îngheţarea salarilor? Sunt destule.
A produs mai mult economia în anul 2020? Nu. Au crescut încasările din taxe şi impozite? Nu. S-a înregistrat creştere economică? Nu. Nu trebuie să cunoşti decât regula de trei simplă şi îţi dai seama că nu pot creşte salariiile, pensiile, în general toate cheluielile statului. Guvernul are ocazia să repete ceea ce spunea Ilie Moromete când venea omul de la fisc la el: “Păi de unde să-ţi dau dacă n-am?” Acelaşi lucru era valabil şi când lui Moromete i se cerea o ţigară: “Poţi, bre, să-mi dai o ţigare? Păi de unde să-ţi dau dacă n-am?!”
Toată lumea este de acord că salariile în România sunt mici, mult mai mici decât în ţările dezvoltate din UE. Toată lumea ştie şi că sunt salarii şi pensii comparabile cu cele mai bune şi mai mari pensii şi salarii din ţările de top din UE.
|ară a extremelor, România este campioană şi la cele mai mici salarii şi pensii şi la cele mai mari. Este campioană şi la vârsta de pensionare a lucrătorilor din poliţie, serviciile secrete şi magistratură. La 45 de ani un poliţist este deja inapt fizic, dar numai pentru munca de poliţist. Se pensionează şi începe o nouă viaţă. De preferinţă tot la stat. La polul opus, judecătorii se pensionează, dar pot fi promovaţi la Curtea Constituţională. Primesc şi pensie şi salariu. Mai fac şi puţintică politică, în funcţie de conjunctură, în funcţie de preferinţe şi simpatii, dar şi în funcţie de interesele proprii.
Aşa stăm după 30 de ani de democraţie. Aşa societate ne-am construit. Luat în parte, fiecare cetăţean este cinstit şi onest. Luaţi la grămadă sunt haite care luptă între ele.
Nu ştiu dacă la istorie elevii mai învaţă despre “curbele de sacrificiu”. Sunt momente în istorie când se impun “curbe de sacrificiu”. Nu trecem printr-un astfel de moment? Nimeni, nici măcar PSD-ul nu poate nega că ţara trece printr-o perioadă foarte grea. Nu se ştie când vom scăpa de coronavirus. Poate dura un an, poate mai mult. Nu este normal ca în această perioadă să existe măcar o mică intenţie de egalizare a condiţiilor de trai? Ce s-ar întâmpla dacă toţi cei care au pensii peste 2000 de euro, deci aproximativ 9,000 de lei, să spună în glas: tot ce este peste această sumă donăm familiilor cu mulţi copii, pensionarilor care au 800 de lei pe lună? Ce s-ar întâmpla dacă poliţiştii într-un glas ar zice:”Facem o curbă de sacrificiu şi donăm 10% din salariile noatre caselor de bătrâni”. Cui ar trebui să le doneze judecătorii Curţii Constituţionale o mică parte din pensii şi salarii? Să zicem partidelor politice care, săracele de ele, nu au primit pentru campania electorală decât 150 de milioane de lei. Plus 20 de milioane în aceste zile.
De ce nu există o solidaritate socială? Pentru că partidele nu dau un prim exemplu. Liderii sindicali nu fac altceva decât să răspundă cu aceaşi monedă. “Voi vă îmbuibaţi şi nouă ne cereţi să acceptăm decizia voastră de îngheţare a salariilor!”. Asta spun liderii sindicali în numele sindicaliştilor pe care îi reprezintă.
Să mergem mai departe. De ce nu-şi scad demnitarii salariile? De ce preşedintele Republicii nu renunţă la 10% din drepturile salariale cerând miniştrilor, parlamentarilor, prefecţilor, primarilor, preşedinţilor de consilii judeţene, consilierilor locali şi judeţeni să-i urmeze exemplul? Pentru că a dispărut conceptul de solidaritate socială în faţa unor catastrofe, a unor drame sociale.
Virusul Sars Cov 2 nu este echivalentul unei catastrofe naturale, a unui război epidemiologic? Criza economică nu este reală? Este o ficţiune? De ce să li ce ceară unor lideri sindicali care prin natura postului sunt obligaţi să ceară tot mai multe drepturi, venituri tot mai mari, să accepte starea de fapt, şi nu li se pretinde conducătorilor lumii, politicienilor, să facă primele sacrificii?
Sindicaliştii au tot dreptul să protesteze. Au dreptul să ceară anularea deciziei de îngheţare a salariilor, dar au în acelaşi timp obligaţia să ceară clasei conducătoare să facă un mic sacrificiu. Au de unde.
