Dascălul Viorel Anton Radu s-a retras după ce a îndrumat paşii a 11 generaţii de copii

Asculta acest articol

Pensionarea reprezintă pentru orice persoană, indiferent de domeniul în care şi-a desfăşurat activitatea, un reper însemnat din existenţa sa. Un caz special îl reprezintă momentul în viaţa cadrelor didactice în general şi a învăţătorilor în special, cei care pe parcursul activităţii lor profesionale au îndrumat paşii a 10 – 12 generaţii de elevi, ceea ce poate însemna numeric sute de copii care au împrumutat cu titlu gratuit din cunoştinţele şi tactul pedagogic al învăţătorului sau învăţătoarei.

În cele ce urmează vorbim despre pensionarea învăţătorului Anton Viorel Radu de la Şcoala Gimnazială “Vasile Lucaciu” din Apa, cel care după 45 de ani de muncă, în câteva zile, o să se despartă de catalog, de schiţele de lecţie, dar şi de activităţile extraşcolare desfăşurate în perioada cât a fost la catedră.

Într-un asemenea moment cu siguranţă cuvintele sunt puţine sau cel puţin lipsite de încărcătură pentru a putea creiona în detaliu profilul profesional şi moral al învăţătorului. El a fost cel care în urmă cu zeci de ani a pus creionul şi/sau stiloul în mâna copilului venit la şcoală de pe băncile grădiniţei, sau chiar direct din familie, în aşezările în care nu exista învăţământ preşcolar.

Învăţătorul a fost şi cu siguranţă rămâne persoana care a deschis şi deschide şi pe mai departe porţile spre cunoaştere, spre însuşirea temeinică a deprinderilor şi cunoştinţelor primare, acelea care vor sta ca temelie la instrucţia adultului de mâine. Iată doar câteva din motivele pentru care de regulă învăţătoarea sau învăţătorul rămân persoane dragi tuturor celor care i-au iniţiat în tainele cunoaşterii. Revenind la evenimentul la care am fost invitaţi la sfârşitul săptămânii abia încheiate, mai exact vineri, 31 mai, după masă, acesta a avut loc la un local din Iojib, comuna Medieşu Aurit. Acolo invitații şi-au dat întâlnire probabil într-un ultim test al prieteniei faţă de cel aniversat, învăţătorul Anton Viorel Radu, de la Şcoala Gimnazială “Vasile Lucaciu” din Apa. Au fost prezenţi membri ai familiei celui sărbătorit, dar şi foşti sau încă actuali colegi din învăţământ şi câţiva prieteni apropiaţi, desemnaţi pe criterii care ne scapă.

Laudatio

Pe chipurile participanţilorla această ultimă “consfătuire” se citea emoţia momentului, transmisă probabil asistenţei de chiar protagonistul momentului. Aşa cum se procedează în asemenea “şedinţe”festive, au fost luări de cuvânt, au fost făcute întoarceri în timp. Printre cei care au prezentat “Laudatio” îi menţionăm pe< Delia Olari, fostă elevă a învăţătoruluisărbătorit, în prezent directorul Şcolii Gimnaziale “Vasile Lucaciu” din Apa, Ana Gal şi Gheorghe Sita, foşti directori ai şcolii, învăţătoarea Otilia Deac, primarul Radu Vasile Trandafir, Angela Şimon – reprezentantă a Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare, alţi oaspeţi, printre care şi semnatarul acestor rânduri, care a fost coleg de clasă laApa cu sărbătoritulşi, de ce nu, prieten de o viaţă. Desigur, fiecare dintre vorbitori a rememorat o parte din momentele emoţionante, de neuitat, petrecute în compania celui care de la 1 septembrie o să poarte apelativul de învăţător pensionar.Aşa cum probabil unii îşi aduc aminte, în urmă cu mai bine de 40 de ani posibilităţile financiare mai ales făceau destul de dificil pentru unii părinţisă-şi trimită copiii în excursie. Rămâneau la îndemâna cadrelor didactice excursiile tematice organizate în vecinătatea localităţii de domiciliu a elevilor sub forma unor drumeţii, iar uneori mijlocul de locomoţie era căruţa, iar mai apoi ştrafurile şi microbuzele şcolare acum. Cu ajutorul acestora se scurtau distanţele dintre localităţi şi costurile erau aproape inexistente. Toate aceste momente le-a trăit învăţătorul Anton Viorel Radu alăturii de unii colegi, dar mai ales alături de elevii pe care-i instruia.

Implicarea în viaţa spirituală a comunei

Aşa cum anticipam, marea majoritate a activităţii viitorului pensionar s-a desfăşurat în comuna sa de baştină. Statutul cel avea, dar şi dorinţa de a lăsa în urma sa o serie de bunuri şi realizări care să-i facă cinste, au făcut ca învăţătorulAnton Viorel Radu să înscrie în palmaresulsău extracuricular realizarea Monumentului dedicat victimelor comunismului, Monumentul de pe malul Seinelului, pe locul casei unde sa născut Vasile Lucaciu, viitorul preot greco-catolic, promotorul limbii române la şcolile din Satu Mare, marcarea a 800 de ani de atestare documentară a comunei Apa, ridicarea cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Satu Mare a bisericuţei din lemn din vecinătatea şcolii gimnaziale, iar ceva mai recent, în acest an, a publicat cartea “Vasile Lucaciu, Apostol al neamului românesc”.

Faptele pe tărâm profesional şi extraprofesional ale celui care se pensionează sunt numeroase, iar noi în cele de mai sus am punctat câteva repere semnificative. Dovada acestor afirmaţii o reprezintă şi faptul că la sfârşit de carieră Anton Viorel Radu a primit diplome de onoare din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare şi din partea Primăriei şi a Consiliului Local Apa. Şi cu acest prilej îi dorim multă sănătate, putere de a duce mai departe o serie de proiecte pe care cu siguranţă le mai are şi nu în ultimul rând pensie lungă. Atmosfera muzicală a petrecerii a fost susţinută de formaţia Univers 84 din Apa.