Asculta acest articol
Pe Suzana Deak am cunoscut-o într-o seară de iarnă, la începutul acestui an, când a dansat la Club Poesis pe ritmurile dezlănțuite de celebrul nostru concitadin, percuționistul Cserey Csaba. Aflasem că Suzana e un nume mare în lumea dansatorilor de salsa, iar spectacolul a fost o încântare atât prin tehnica impecabilă a dansului, cât mai ales prin carisma și feminitatea ei calmă, elegantă.
Cei doi s-au cunoscut în 2014, la un eveniment în aer liber în Grădina Romei, și au creat un moment de magie ritmică și coregrafică totalmente improvizat, căci nu au avut timp de repetiții. “Ne-am înțeles din priviri”, mărturisește Suzana. Asta s-a văzut și la Poesis, comunicarea lor în timpul spectacolului fiind aproape miraculoasă. Simțul ritmului și frenezia momentului de inspirație îi definesc pe amândoi.
De atunci și-au dorit mereu să refacă această colaborare, iar dorința lor s-a împlinit, întrucât vor evolua din nou împreună, luna viitoare, într-un festival consacrat percuției, la Miercurea Ciuc. Ambii au rădăcini în Secuime: Csabcsi s-a născut la Gheorgheni, iar Suzana este legată de acea zonă prin tatăl ei, născut la Sf. Gheorghe.
Despre Csabcsi am scris în multe ocazii, dar am ținut neapărat să o cunoaștem mai bine pe Suzana. Mai ales că noua prietenie artistică începută la Satu Mare a coincis cu revenirea ei în lumea dansatorilor salsa de performanță. Alături de tânărul Radu Nedelcu, Suzana a ocupat locul 2 la competiția profesioniștilor sub egida IDO în primăvara acestui an, după 5 ani de la retragere. Am vrut să aflăm câteva din tainele care o fac o prezență atât de strălucitoare pe ringul de dans și în ringul vieții.
Dansul, o formă de comuniune cu Divinitatea
“M-am îndrăgostit de salsa în timp ce vizionam un film. Filmul acela mi-a schimbat viața, dupa cum se poate observa. “Dance with me”. Un nume simplu, sugestiv, firesc, dar atât de puternic. O poveste de iubire în pași de dans, pe ritmuri latino. Acesta a fost primul meu contact cu lumea dansului. M-a emoționat povestea de iubire și energia explozivă a muzicii. parcă eram în film și trăiam profund fiecare clipă. Nu știam atunci că peste ani de zile voi ajunge să trăiesc toate astea. Ba mai mult, să ajung să dansez cu marii dansatori de salsa care au apărut în acel film. A fost wow… Să vezi cum ce îți dorești cu toată ființa se poate întâmpla”, își începe Suzana confesiunile.
“Este forma mea de meditație, de comuniune perfectă cu Divinitatea. Este momentul în care încetez să fiu Suzana și devin un canal prin care circulă energia divină, un instrument prin care muzica capătă forme și devine palpabilă cumva… Poate sună ciudat, dar arta este ceva efemer. Este atunci! Fiecare mișcare e unică, are o amprentă a ei, o anumită energie. Și cel mai important este că nu o poți mima… Și cred cu tărie că așa trebuie să fie! Să lași fiecare gest și mișcare să curgă firesc, natural și relaxat. Să o trăiești și să îți dai voie să trăiești, atât pe ringul de dans, cât și în afara lui. Ești fericit? Sau trist? Sau trăiești drame personale? Exprimă-le prin dans, eliberează-le și dă-ți voie să fie, să se manifeste și să dea naștere la ceva minunat”, adaugă ea.
O carieră de mare succes
Cele mai plăcute amintiri din carieră? “Deschiderea Școlii de dans Oportunidad, alături de omul de radio și regizor Felix Crainicu. Oportunidad a fost copilul meu, dacă pot spune așa. A fost un moment de vis pe care îl voi purta în suflet mereu. Um alt moment de care îmi aduc aminte cu mare bucurie ar fi acela în care, alături de Adrian Popiță, partenerul meu de dans din acea perioadă, am câștigat titlul de Campioni Naționali de Salsa ai României, în anul 2013. În ciuda emoțiilor imense resimțite înainte de a intra pe scenă, când a început melodia noastră m-am încărcat cu o atât de mare bucurie și recunoștință că pot dansa și că am această pasiune minunată. Euforie cred că am simțit atunci și nici nu mai conta că este o competiție, cât mai degrabă o oportunitate de a transmite un mesaj: acela că iubim dansul și că suntem fericiți.”
Cariera sa se întinde pe mai bine de un deceniu: “Dansez salsa de mai bine de 12 ani. Am deschis școala Oportunidad în anul 2011, urmând ca mai apoi să organizez și să particip la multe congrese și festivaluri de dans, din țară și din străinătate, ca perfomer și instructor de dans. Preferatele mele sunt workshopurile pentru femei, deoarece îmi doresc să văd cât mai multe femei încrezătoare în forțele proprii, elegante, puternice și cu o super-atitudine, iar dansul îmi oferă instrumentul perfect prin care pot face asta. Așa am început seria evenimentelor cu si pentru femei, workshop-uri de Lady Styling, care inițial au fost despre dans, iar în prezent sunt despre feminitate și respect de sine. Și, bineînțeles, latura artistică, ce presupune participarea la diverse evenimente, atât în lumea salsa, cât și în afara ei: apariții TV, concerte și festivaluri de jazz, spectacole, congrese și festivaluri naționale și internaționale, competiții și multe altele…”
Renunțarea și revenirea
“Au fost momente când ai vrut să renunți?”, am întrebat-o pe Suzana.
“Ooo… da! Nu numai că am vrut, dar am renunțat o perioadă lungă de timp. Și nu pentru că nu mai vroiam să dansez, dar eram obosită și oarecum dezamăgită de lume. Consider că este loc sub soare pentru toată lumea și nu pot înțelege de ce oamenii trebuie să aibă invidii, răutăți și să facă din asta un mod de viață. Pentru mine bucuria dansului este cea mai importantă, dar nu mai rezonam cu energia lumii. Era prea mult întuneric într-un loc în care ar trebui să domine lumina, bucuria, fericirea și emoția pură. Și dacă nu era o mână de oameni care să îmi spună sistematic să mă întorc, că mă vor înapoi și că este nevoie de mine… probabil că nici acum nu m-aș fi întors. O mână mică de oameni, dar extrem de importanți pentru mine, pe care am ajuns să îi cunosc tot prin dans: foști cursanți, mentori… oameni care au văzut potențialul și ce pot să ofer în această lume a dansului. Atât ca tehnică, dar mai ales ca suflet și tot ce derivă de aici.
Dar da, am vrut sa renunț. La lumea asta, nu la dans. Dansul continuă să facă parte din viața mea într-o formă poate și mai pură și mai frumoasă: dansul mirilor. De ce? Pentru că puteam să fac ceva ce iubesc pentru oameni care se iubesc. Puteam prin pasiunea mea să contribui la un moment fericit al vieții lor. Iar ei, prin emoția și puritatea trăirii lor, mi-au umplut sufletul de fericire. Dansul este valoros când este făcut din suflet ca să hrănească și să vindece sufletul, ecuație în care ego-ul nu are ce cauta. Ego-ul îmbolnăvește, ce faci pentru suflet… vindecă. Așa că am plecat de la o lume în care domina ego-ul și am mers unde era suflet.”
Importanța partenerului
Am mai dorit să aflăm de la Suzana cât de mult contează partenerul în dans și cum poate el să împace proverbialul război al sexelor. “Dansul este înainte de orice o poveste transpusă în pași, o conexiune între doi oameni. Si ce ar fi Yin fără Yang? Sau viceversa?”, a răspuns ea, zâmbind.
“Unde mai punem că nu ne-am născut pentru a trăi singuri, ci suntem ființe bio-psiho-socio-culturale. Avem nevoie de oameni în jurul nostru care să ne valideze existența, care să fie “martori” ai vieții și mentori. Cu atât mai mult în dans. Se spune că două iubiri umane fac una divină. Așa este și dansul: ia ce este mai bun din amândoi și creează un tot unitar, o emoție sublimă. O forță de neînvins. Așa că vin și spun cu tărie că partenerul este foarte important, cu atât mai mult cu cât se împărtășesc valori și idealuri comune, principii și credințe. Când aceste repere se întâlnesc, conexiunea generată este una puternică și cei doi rezonează puternic, rezultatul fiind unul de succes.
Cât despre războiul sexelor… pot spune că ringul de dans este locul în care domnește pacea și bucuria, iar masculin și feminin se completează armonios în cadrul perechilor de dansatori.”
Școala dragostei de viață
Am întrebat-o cum reușește să emane o asemenea dragoste de viață și dans, într-o lume din ce în ce mai nebună. “Iubesc viața! Și sunt binecuvântată că sunt în viață, că pot deschide ochii și că sunt sănătoasă. Mă bucur de lucruri simple, firești. Dar nu am fost mereu așa… Este adevărat că atunci când pierdem ceva, abia atunci apreciem. Ăsta a fost și cazul meu. Nu eram fericită cu nimic, deși dansam, munceam și aveam realizări, aveam mulți oameni în jur și alte lucruri care atunci păreau să conteze. Dar am trecut prin niște cumpene care m-au făcut să apreciez viața cu adevărat, dar mai ales să pun accent pe suflet, pe binecuvântări și pe bucuria de a trăi. Am pierdut multe, dar m-am câștigat pe mine. Toate astea cu ajutor divin. Iar conexiunea cu Divinitatea este cheia. Asta mă ține optimistă”, surâde ea.
Oare ce-și mai dorește o campioană? “Multe proiecte de succes de dans și cu dans, preferabil pe partea de dezvoltare personală și empowerment pentru femei, dar și în celălalt domemiu care mă pasionează foarte mult: organizarea de nunți. Iar ca femeie… să fiu fericită, liniștită sufletește și împlinită, să iubesc și să fiu iubită cu adevarat. Și… o familie fericită, plină de iubire, prietenie și loialitate.
Vreau să cred și îmi doresc să cred cu toată ființa mea că motivul pentru care am ajuns să dansez nu ține de “self”, cât de dăruire pentru alții, deoarece dansul pentru mine este un dar de Sus și este de datoria mea să îl dau mai departe. Și dansul meu este mesajul pe care vreau să îl transmit: unul de fericire pură, de iubire de viață, de pasiune, de voie bună și de libertate. De savoare. De putere. De încredere. De asta dansez! Ca prin dansul meu oamenii să vadă că se poate și că toate acestea sunt în puterea lor. Toate se regăsesc în ei înșiși. Au nevoie de curaj să le acceseze. Atât! Și dacă nu au curaj… vreau să le dau curaj!”
Fii primul care comentează