Image 1
Image 2

“Dama de pică” de Ceaikovski revine pe scenele românești

Aplauze pentru trupa Operei din Chișinău la Craiova
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Aplauze pentru trupa Operei din Chișinău la Craiova
Aplauze pentru trupa Operei din Chișinău la Craiova

La începutul anului 1954, primul spectacol al noii săli a Operei Naționale din București a fost dedicat unei opere ruse, în ton cu timpurile proletcultismului, când tot ce venea de la “marele frate” răsăritean era prezentat în tonuri triumfale. Întâmplarea face ca opera aleasă atunci, “Dama de pică” de Piotr Ilici Ceaikovski, să fie cu adevărat o capodoperă, tot mai apreciată pe scenele lumii.

Redescoperirea acestei lucrări a culminat în anul 1992, când s-au lansat trei spectacole care au ajuns pe DVD și sunt disponibile pe Youtube, dirijate de Valeri Gergiev la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg, Seiji Ozawa la Viena și Andrew Davis la Festivalul de la Glyndebourne. A urmat în 1999 o producție la Metropolitan Opera din New York, avându-l cap de afiș pe Placido Domingo, iar acest șir de înregistrări au redat binemeritata faimă unei opere unice în felul ei, care până atunci fusese populară doar în spațiul de cultură slavă, cu producții de referință la marile teatre ale Rusiei.

De aceea prezența în Festivalul Internațional “Elena Teodorini” de la Craiova a Teatrului Național de Operă și Balet “Maria Bieșu” din Chișinău cu “Dama de pică” a stârnit un mare interes nu doar printre localnici, ci și printre iubitorii de operă cunoscători din țară. Sosirea artiștilor din Republica Moldova era ea însăși o atracție în acest repertoriu întrucât țara lor a fost și este expusă influenței culturii ruse, cu școala ei de operă și canto dintre cele mai renumite. Așa că ne așteptam la un spectacol bun.

Opera lui Ceaikovski este greu încadrabilă într-un tipar. Are momente de mare intensitate dramatică, dar și numere corale și de balet amintind de “grand opera” franceză. Muzica ei oscilează între armonii aspre, aproape de spiritul secolului 20, și melodii foarte accesibile, dar și adaptări ale stilului rococo. Fapt este că a fost scrisă foarte repede, în mai puțin de două luni, iar compozitorul a fost sigur că a reușit o capodoperă, lăsând la o parte pesimismul său cronic. Intuiția i-a fost confirmată de marele succes al premierei din decembrie 1890, iar seria pozitivă continuă până azi.

Adaptând o scurtă nuvelă de Pușkin, opera ne poartă prin spirala decăderii ofițerului Gherman, îndrăgostit nebunește de o tânără nobilă (întâmplător logodită) și posedat de ideea unui câștig rapid la casino în urma unei serii de trei cărți norocoase, pe care se zice că le-ar ști bunica fetei, bătrâna contesă, supranumită “Dama de pică” (o carte simbol al morții). Cele două obsesii dospesc în mintea eroului până la delir, iar rolul este unul redutabil, cerând un tenor dramatic cu voce largă și calități actoricești peste media genului. Din fericire, în 29 octombrie la Craiova ucraineanul Aleksandr Schulz s-a dovedit un demn urmaș al lui Nelepp, Atlantov sau Anjaparidze, tenori care au făcut istorie cu acest rol. De la primele sale intervenții sala a fost cucerită, iar aplauzele au fost intense și sincere. O voce metalică în registrul grav, rotundă în registrul superior, și o prezență, i-am zice, luciferică pe scenă l-au făcut pe tenorul din Odessa să triumfe.

Impresionantă a fost și Liliana Lavric în rolul scurt, dar fundamental, al contesei, iar Vladimir Dragoș a marșat pe amplitudinea vocii în rolul prințului Elețki. Din păcate, Boris Materinco (artist emerit al Moldovei) a avut ratări în rolul altfel fermecător al contelui Tomski, iar Alla Mishakova n-a fost prea convingătoare în ariile mari ale tinerei Liza. Ne-au plăcut ansamblurile corale, bine cântate și jucate, deși corurile mari și baletul au lipsit din pricina scenei mici și a costurilor logistice. Paradoxal, asta a accentuat drama, dându-i un aer paroxistic, verist, chiar suprarealist. Spre lauda lor, moldovenii au oferit integral scena finală, de la casino, cântată impecabil (cu excepția baladei lui Tomski). Publicul a fost prins în intrigă, pauzele dintre tablouri fiind primite cu o tăcere încordată, iar dirijorul azer Yalcin Adigezalov a punctat expert motivele cheie ale partiturii.

“Dama de pică” revine în stagiunea viitoare la Opera Română din Cluj, cu sătmăreanul George Godja în distribuție.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with

AUSTRIA

Casa lui Adolf Hitler va deveni secţie de poliţie

După un anunţ controversat al Ministerului de Interne, clădirea în care a copilărit Adolf Hitler, devenită între timp monument istoric, se va transforma într-o secţie de poliţie. Guvernul austriac a reuşit să stârnească multe valuri de nemulţumiri, dar cu toate acestea lucrările vor demara în 2 octombrie.