Asculta acest articolPentru prima oară de la câștigarea alegerilor, președintele Klaus Iohannis scade în sondaje sub 50%. Este un serios semnal de alarmă. Votat de peste șase milioane de alegători, beneficiind în primele luni de o încredere de peste 70%, cea mai mare de care s-a bucurat un președinte, Klaus Iohannis începe să decepționeze. Românii se așteptau la mai mult din partea sa.
Sperau că va introduce în societatea românească spiritul practic german. Departe de a fi un exemplu de ordine nemțească, Palatul Cotroceni, prin modul în care funcționează, nu inspiră încredere nici prin prisma aparatului funcționăresc. Prima purtătoare de cuvânt s-a remarcat prin faptul că a constatat că la Cotroceni nu există un chioșc de la care să-ți cumperi mâncare. A plecat, iar actualul purtător de cuvânt rămâne un ilustru necunoscut.
Așadar, și dacă ar avea ce transmite, nu ar exista omul potrivit. Problema este că președinția nu prea are mare lucru de comunicat. În afara procentului de 2% pentru apărare, nu s-a lansat niciun proiect major. Poate că nu acesta este rolul instituției prezidențiale, dar lumea așteaptă de la președinte totul.
Făcând abstracție de multele gafe, de interesul pe care îl acordă confortului propriu, vile, mașini, avioane, elicoptere, case de vacanță, vizite în străinătate alături de soție, apetitul pentru lux al doamnei Iohannis, președintele are un merit uriaș.
Acela de a fi lăsat instituțiile de forță ale statului, respectiv DNA și SRI, să se dezlănțuie în voie împotriva corupților. Chiar dacă rolul său s-ar limita la asta, Klaus Iohannis merita să fie ales președinte.
Este greu să ne imaginăm cum ar arăta România dacă în 2014 puterea s-ar fi concentrat într-o singură mână. Dacă ar fi câștigat Victort Ponta, evident nu se punea problema schimbării guvernului. PSD și-ar fi subordonat instituțiile de forță.
Ar fi dominat viața politică până în momentul în care ar fi apărut o contraforță politică suficient de puternică pentru a reuși un echilibru de putere. Probabil opoziția ar fi câștigat alegerile legislative din 2016, dar președintele Ponta ar fi putut găsi o formulă prin care PSD să se mențină la guvernare.
Riscurile deviațiilor de la normele democratice ar fi fost foarte crescute. Insuficient restructurat, cu un mare apetit pentru trafic de influență, cu foarte mulți corupți în poziții de conducere, PSD este un partid foarte posesiv.
Victoria lui Iohannis, prezența unui președinte deocamdată fără o camarilă, neinclus în grupuri de interese, oferă o garanție pentru un viitor mai bun.
Dacă nu ar fi existat, Klaus Iohannis trebuia inventat. Nu pentru beneficiul unui partid. Nu pentru că l-ar putea elimina pe Victor Ponta din funcția de prim ministru. Un om ca Iohannis era necesar pentru a lăsa instituțiile să lucreze.
Dar va rămâne multă vreme în această postură? PNL trage nădejde că președintele va pune umărul pentru a-l ajuta să ajungă la guvernare. Prin aceleași metode prin care Traian Băsescu a reușit să susțină PDL.
Încrederea în președintele Iohannis scade pentru că lumea vede că face eforturi pentru a-l schimba pe Victor Ponta. Scade pentru că se înconjoară de aceiași oameni care înainte se aflau în preajma lui Traian Băsescu.
În sfârșit, încrederea în președinte scade pe măsură ce se implică în activitatea politică. El demonstrează cu fiecare ieșire că nu este un altfel de președinte, ci unul care încearcă să facă jocuri politice.
În cele opt luni de la preluarea mandatului, Klaus Iohannis a reușit să demonstreze că România are nevoie de un președinte neimplicat, inodor și incolor, un președinte decorativ care să reprezinte țara la momentele protocolare. În fapt, ni s-ar potrivi o republică parlamentară.
Cu condiția ca separația puterilor în stat să fie reală și să se controleze reciproc, pe picior de egalitate, sub atenta supraveghere a opiniei publice și a celei de a patra puteri, presa.
