Dacă e decembrie, vorbim despre Libertate

Asculta acest articol

    Libertate sau siguranță? O dată pe an, în preajma aniversării revoluției anti-comuniste, românii își aduc aminte că libertatea este mai presus decât orice și îi ridică osanale. Restul anului libertatea hibernează. Mai iese la atac când este zgândărită. Avem două exemple la îndemână, referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu când, de teama că acesta se transformase într-un dictator, au votat 7,4 milioane de cetățeni împotriva lui. Al doilea exemplu este mai recent.

Îngroziți de perspectiva unei Românii în care puterea ar fi fost adunată într-o singură mână, înfuriați de obstrucționarea dreptului la vot al românilor din străinătate, românii s-au automobilizat și l-au votat masiv pe Klaus Iohannis, intuind în acesta un viitor președinte democrat.

Libertate sau siguranță? Ce preferă românii? Așa cum spuneam, libertate din când în când, în momente de cumpănă, și siguranța zilei de mâine zi de zi. Ce primește, ce îi poate asigura statul român fiecărui cetățean de la care pretinde impozite și taxe? Astfel de dezbateri nu se poartă în spațiul public românesc. Lupta împotriva corupției, o temă eternă, nemulțumirile față de clasa politică, proasta gestionare la nivel local și central, lipsa autostrăzilor, creșterea perpetuă a prețurilor, toate acestea sunt la ordinea zilei. Când să te mai gândești la libertate?

De multe ori la noi ideea de libertate se reduce la libertatea  presei, la dreptul la libera exprimare a propriei opinii. Încet, încet, libertatea presei a fost deturnată. Politicienii cu bani au cucerit și acest bastion al democrației. Constituția a ajuns literă moartă. Mogulii pe care Traian Băsescu i-a pus la stâlpul infamiei până la urmă au fost învinși, însă locul lor a fost ocupat de politicieni veroși.

Se apropie ziua în care se vor împlini 25 de ani de la căderea regimului comunist. Câteva zile cuvântul libertate va fi pe buzele tuturor, dar nu va izbucni din mii și mii de piepturi deodată. Fiecare o înțelege în felul său. Datorită conjuncturii actuale, libertatea trece prin filtrul DNA și eventual al SRI. Este liber cel ce nu este săltat de mascați, exact ca în perioada stalinistă, doar că din alte motive. În cei 25 de ani am reușit să creăm un sistem autodistructiv. Ca și când am trăi o revoluție continuă.

Cel ce îl vânează azi pe cutare va fi la rândul lui vânat mâine. Procurorii arestează procurori, judecătorii condamnă judecători. Cam la acest cerc îngust a ajuns să fie înțeleasă ideea de libertate. Naivii din decembrie 1989 care au murit degeaba până la urmă, nu și-ar fi închipuit niciodată că așa va arăta România după 25 de ani de democrație.

Nu știam când am scris cele de mai sus că președintele ales va ține un discurs la Timișoara, exact în 16 decembrie, pentru a marca împlinirea unui sfert de veac de la izbucnirea revoluției. Klaus Iohannis a fost primul politician care a vorbit despre libertate în acest decembrie. Bine documentat, primul discurs al președintelui ales, le-ar putea da speranțe optimiștilor.

Din păcate, președintele și-a citit discursul, prin urmare este greu să ne dăm seama dacă gândește așa cum a vorbit sau i-a scris cineva textul. Important este, totuși, că pune în ecuație libertatea cu ideea de democrație, dar vorbește și despre un nou proiect de țară. În 14 ore, celebrul Facebook prezidențial a înregistrat doar 683 de distribuiri.

Cam puțin față de zecile de mii din timpul campaniei electorale. Să fie acesta un semnal că oamenii nu mai cred în discursurile despre libertate? Oricum, fiind decembrie, trebuie să abordăm acest subiect. În fond este cel mai important lucru pe care l-am câștigat în decembrie 1989.