Asculta acest articolOdată cu publicarea deciziei şi motivării de revocare din funcţie a procurorului DNA în Monitorul Oficial preşedintele Iohannis devine parte a problemei. A fost o capcană bine ticluită de un mare specialist.
Dacă admitem că a existat un sistem de putere, altul decât cel oficial, rezultat al alegerilor democratice, trebuie să se recunoască şi că ministrul Toader a reuşit să-l devoaleze.
Folosindu-se exclusiv de lege, el a reuşit să scoată în evidenţă elementele neconstituţionale care au jalonat activitatea şefei DNA. Că sunt reale sau nu, contează mai puţin din clipa în care CCR a admis demonstraţia ministrului Toader şi drept urmare îl obligă pe preşedintele Iohannis să o revoce din funcţie pe Laura Codruţa Kovesi.
În cazul în care este convins că Laura Kovesi este total nevinovată, din acest moment preşedintele poate spune “Mi-e prieten adevărul, dar mai prietenă îmi este Constituţia”. Şi să acţioneze în consecinţă.
În această perioadă politică frământată se naşte o nouă retorică. Politicienii au reuşit să atingă un prag al limbajului dincolo de care tot ce spun pare adevărat. Clişeele verbale acoperă mizeria morală, putreziciunea unei lumi care merita să fie mai bună este ambalată în cuvinte sforăitoare.
De pildă Monica Macovei, în fapt artizana arhitecturii juridice a României din 2005 încoace, acuzată că a intrat fraudulos în arhiva SIPA spune că “a dorit să-şi apere ţara de corupţii care o fură”. Această arhivă conţinea informaţii despre oamenii din sistemul juridic, din puterea judecătorească, informaţii adunate de lucrători ai serviciilor secrete. Acest gen de informaţii nu pot fi decât compromiţătoare pentru că acesta este obiceiul casei.
Preşedintele este prins în acest joc de-a revocarea şi nu va scăpa din el indiferent de cum va proceda. Dacă se conformează deîndată deciziei CCR pierde respectul şi susţinerea protestatarilor #rezist. Dacă nu respectă decizia CCR riscă să fie acuzat că nu respectă Constituţia şi poate chiar suspendarea.
Situaţia începe să devină serioasă şi nu poate fi salvată nici de cuvintele mari, nici de retorica găunoasă din jurul statului de drept, a independenţei justiţiei, restrânsă mai nou la nivelul independenţei procurorilor.
Ce va urma în cazul în care se merge pe una dintre cele două variante? Preşedintele cu siguranţă este predispus să refuze revocarea. Acesta este sensul tuturor declaraţiilor pe care le-a făcut de la izbucnirea scandalului. Ca să demonstreze că este omul care respectă principiile poate risca să nu dea curs deciziei CCR.
În acest caz are nevoie de o armată de jurişti bine pregătiţi. Sau de unul singur, la fel de abil ca ministrul Toader. Printre cei care au sărit în ajutorul lui se remarcă Ludovic Orban. Sunt greu de comentat opiniile lui de ordin juridic. Vrea să facă bine, dar nu ştim în ce măsură reuşeşte, ca nespecialist în probleme de constituţionalitate.
Dacă dă curs soluţiei impuse de CCR destinul politic al preşedintelui Klaus Iohannis ia alt curs. Practic îşi preia în propriile mâini viitorul politic. Contează modul în care îşi va explica refuzul. Este important să ştie pe ce parte a populaţiei se poate baza, alta decât grupurile de protestatari din pieţe.
Totodată acum este momentul să inventeze altă retorică, una care să reamintească de vechiul slogan “România lucrului bine făcut.” Mai există nostalgici care îşi amintesc de această promisiune frumoasă. Deocamdată, neonorată.
Fii primul care comentează