17.08.2018 00.00 Agenda publică, cu Mihai Sălceanu, invitaţi: Radu Ulmeanu. Augustin Iştoc. Titlul emisiunii: Cine este vinovat de violenţele de la mitingul Diasporei. (reluare) 01.40 Natura ne cheamă, cu Ioana Zaharia. 03.00 Cultură, Hajduszoboszlo vacante de vis. 03.30 Info Studio cu Ioan Aniţaş. Titlul emisiuni: Dispariţie sau crimă 2. 04.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Elena Veturia Chelariu. 05.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu,invitat: Marius Gînţă. Titlul emisiuni: Marius Gînţă – rapor la 8760 de zile . 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu Simona Niste. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu Anzik Arnold. 08.00 Audienţe în direct cu Ioan Aniţaş, invitaţi: Gergely Csaba, Tillinger Ştefan. Titlul emisiuni: Pictura – O stare a sufletului. (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu Simona Niste. 09.30 Sănătate frumuseţe stil, cu Ioana Vladimirescu. 10.30 Religie, cu Mihaela Ghiţă, invitat: Tiberiu Vălean. Titlul emisiunii: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Mihai Sălceanu, invitaţi: Radu Ulmeanu. Augustin Iştoc. Titlul emisiunii: Cine este vinovat de violenţele de la mitingul Diasporei. (reluare) 13.00 Ştiri 13.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu,invitat: Marius Gînţă. Titlul emisiuni: Marius Gînţă – rapor la 8760 de zile . 14.45 Teleshopping 15.00 Cultură, La Poessis a avut loc Forumul Economic Invest. 16.40 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu 18.00 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blajan. Titlul emisiunii: Popicari de la CSM încep un nou sezon. 18.30 Audienţe în direct (reluare) 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Elena Veturia Chelariu.

Cuminţenia României, Nebunia Austriei

Scris de Dumitru Păcuraru, 14 octombrie 2016 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Poporul român a ratat ocazia de a-şi demonstra aplecarea spre cultură. “Cuminţenia pământului” a avut neşansa de a-şi arăta chipul cioplit în piatră într-un loc, într-o ţară, care are cultură, dar nu ştie la ce este bună.

Intenţia guvernului Cioloş de a cumpăra o operă de artă situată la nivelul cel mai înalt la scară mondială nu poate fi pe deplin înţeleasă dacă nu ne uităm la ce se întâmplă în alte ţări. Cel mai apropiat exemplu îl aflăm în Austria. 

Este o ţară care investeşte masiv în artă pentru că numai în felul acesta turismul devine o industrie. Românii ar trebui să facă o comparaţie între modul în care este promovat un artist austriac Gustav Klimt, de talia lui Brâncuşi, dar parcă mai jos cu o treaptă, şi cum îl promovăm noi pe cel mai mare sculptor pe care l-a dat România.

În timp ce guvernul român a organizat o subscripţie publică, Austria s-a umplut cu materiale artizanale marca Klimt. Umbrele, căniţe, cutii de chibrituri, creioane, farfurii, pixuri, cravate, năframe, pungi, gume de şters, brichete, şi dumnezeu mai ştie ce minuni, toate poartă marca picturii lui Klimt.

În cadrul unei manifestări de amploare “Austria 1900” toate muzeele, toate librăriile, magazinele de suveniruri, oferă spre vânzare obiect în culorile pictorului Klimt. Pe lângă părintele seccesionului alţi artişti contemporani lui, Egon Schiele, Oskar Kokoschka, Albin Egger-Lienz, vin înspre turişti ca un taifun multicolor. Viena îl ridică pe Klimt, ca simbol cultural, la nivelul lui Mozart, făcând un efort uriaş.

României, ţară care face atâta caz de istorie şi cultură, dar în fond este a-culturală, nu i se poate cere aşa ceva. Dacian Cioloş a încercat să facă şi el ceva în scurtul său mandat. Credea că Brâncuşi va mişca profund conştiinţele. Dacian Cioloş  şi-a adus aminte de “Daţi un leu pentru Ateneu”. Şi credea în mod greşit că se poate repeta fenomenul. Ateneul a fost o excepţie şi a fost cu totul altceva.

Eşecul înregistrat poate că a fost o lecţie usturătoare şi guvernul următor va înţelege că nu se poate promova cultura, şi implicit turismul, decât urmând acelaşi drum cu ţările europene. Bucureştiul poate primi lecţii de la toate capitalele europene, începând cu Budapesta şi Viena şi sfârşind cu Paris, Madrid, Londra, Roma.

Oraşe mici, de asemenea, nu au altă şansă decât a imita ceea ce fac celelalte oraşe din Occident. Autorităţile centrale şi locale sunt însă opace şi, cel puţin până acum, cu mici excepţii nu înţeleg fenomenul cultural şi turistic ca un tot unitar. Vorbesc despre turism ca despre o producţie de ghindă care cade din copaci şi vin mistreţii să o mănânce.

Experienţa prin care a trecut guvernul Cioloş era necesară. Trebuia demonstrat odată pentru totdeauna că fenomenul cultural nu este unul de masă, ci este unul dirijat, de sus în jos.

Dacă pentru o ţară este o mare problemă alocarea unei sume de 10 milioane de euro pentru o operă a lui Constantin Brâncuşi înseamnă că avem ca naţiune o mare problemă. Trebuie să ne schimbăm atitudinea faţă de actul de cultură şi să înţeleg că numai oferind cultură vom deveni vizitabili.

Norocul lui Dacian Cioloş a fost că scultupra scoasă la vânzare se numea “Cuminţenia pământului”. Ce s-ar fi întâmplat dacă în locul ei s-ar fi aflat “Domnişoara X”?  Brâncuşi este considerat unul din marii sculptori nu prin opera de tinereţe, ci prin lucrări care au revoluţionat arta secolului 20. Dar asta este o altă poveste, la care, din păcate, noi, românii, nu suntem decât spectatori neimplicaţi.

În Informaţia de duminică vom publica o cronică semnată de un scriitor maghiar, care încă din 1925 vedea în Brâncuşi un mare artist al cărui exemplu spunea că trebuie să-l urmeze şi artiştii maghiari.

În sfârşit, ce ar mai fi de spus? Constantin Brâncuşi nu are nevoie de România, dar România are nevoie de Brâncuşi.

Abonează-te acum Online!