Asculta acest articolDeparte de a fi un ideolog sau un teoretician, Liviu Dragnea are o viziune destul de viguroasă asupra fenomenului politic. Recent afirma despre Klaus Iohannis că mai are timp suficient ca să devină președinte în adevăratul sens al cuvântului. Cum între adversari sunt extrem de rare opiniile pozitive trebuie să luăm de bună afirmația sa.
Într-adevăr, pe măsură ce trece timpul, Klaus Iohannis descoperă secretele celei mai înalte funcții în stat. Descoperă în același timp și zonele sau domeniile deficitare. Totuși, la aproape un an de activitate, nu se poate decripta planul său de atac. Rămâne, fără îndoială, un merit al său eliberarea Justiției de sub influența politică. DNA nu ar fi reușit să acționeze în forță dacă președintele ar da vreun semn de simpatie față de partidul care l-a susținut în campania electorală. O altă reușită este acordarea unui procent de 2% din PIB pentru apărare. Inițiativa președintelui, susținută de toate partidele, este un succes. Același lucru vrea să îl aplice și pentru Educație. Cu ocazia începerii anului școlar discursul președintelui s-a axat pe necesitatea unei dezbateri naționale pe problematica educației.
Implicând un proces de reformă mult mai complex, învățământul a fost piatra de încercare a fiecărui guvern, a fiecărui președinte. Ion Iliescu, deși trecea drept un intelectual, cu vederi de stânga, dar reformist, nu a acordat o prea mare atenție învățământului. Profesor Universitar, Emil Constantinescu a preferat să se ocupe de imaginea externă a României, de ocuparea unei poziții geo-politice favorabile intrării României în structurile euro-atlantice, NATO și UE. La rândul său, Traian Băsescu va rămâne în istorie cu părerea sa că “școala produce numai proști”. Fără să fie un om aplecat spre învățătură, a reușit să-și apropie o serie de intelectuali cu vederi de dreapta. A inițiat și o reformă a educației, abandonată la jumătatea drumului.
În sfârșit, i-a venit rândul unui profesor de fizică ajuns președinte de țară să arate că înțelege problemele din educație. Într-un moment cât se poate de potrivit Klaus Iohannis lansează chemarea la o amplă dezbatere națională. Probabil că la politică și la fotbal se pricepe toată lumea, dar la educație sunt puțini specialiști. Mulți consideră că Andrei Marga a început o bună reformă a învățământului. Și mai mulți îi contestă meritele. Ecaterina Andronescu este considerată una dintre cele mai potrivite persoane care au ocupat funcția de ministru al Educației. Dar tot în mandatul ei, datorită modului de lucru, a fost supranumită Bramburica.
Fără îndoială, miniștri au importanța lor. Contează pregătirea, capacitatea intelectuală, personalitatea fiecăruia, însă reforma învățământului este o problemă națională. Președintele Iohannis își ia o mare răspundere promițând că va reforma profund învățământul. În realitate, el nu a promis nimic altceva decât că va declanșa o dezbatere publică. La sfârșitul mandatului, în 2019, va da seama în fața alegătorilor, și mai ales în fața cadrelor didactice.
Putem presupune că printre primele probleme dezbătute vor fi cele legate de bani. Sindicatele vor cere un procent de 5-6% din PIB și majorarea salariilor. Guvernul va răspunde că nu se poate. Se vor purta negocieri, vor veni amenințările cu greva generală și protestele de stradă. Sigur, în primul rând este o problemă de bani, dar bănuim că adevărata reformă a învățământului ține și de altceva. Dacă tot propune o dezbatere națională, normal ar fi ca instituția prezidențială să vină cu un proiect. Sau să le ceară sindicatelor și guvernului să vină cu un proiect serios, pe măsura complexității procesului educativ din România.
