Image 1
Image 2

Cum va fi guvernată țara dacă trece moțiunea de cenzură?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

PSD nu este partidul care poate fi ușor înfrânt. Cu structuri teritoriale până în cel mai mic sătuc, cu membri bine situați în sistemul de stat, mulți foarte bine plătiți, despre PSD se poate spune că este  deopotrivă partidul săracilor și al oamenilor cu bani. Experiența celor 30 de ani de viață democratică, din care mulți petrecuți la putere, se concretizează în forța de mobilizare din timpul campaniilor electorale. 

Semnalele odată date, o întreagă armată de activiști împânzesc satele până la cele mai ascunse cotloane. PSD promite lucruri simple, salarii și pensii mai mari, alocații pentru copii, dar și ajutoare sociale date  foarte lejer.

PSD s-a născut ca un partid de mase și așa este și după 30 de ani de la transformarea FSN-ului în formațiune politică. 

Revoluția română din decembrie 1989 a emanat o structură politică greu de învins cu slogane, cu atacuri verbale mai mult sau mai puțin virulente.

Cu o conducere interimară, partidul condus de un politician aflat în plan secundar până la căderea guvernului Dăncilă, rezistă atât criticilor ” din casă” ale lui Victor Ponta, cât și atacurilor din partea președintelui Iohannis.

Pentru a cunoaște adevărata natură a acestui partid despre care se tot spune că nu s-a reformat și nu s-a modernizat, ar trebui analizate și alianțele pe care de-a lungul timpului le-a avut cu  partidele de dreapta, cu PNL, cu PD, cu PDL, precum și cu partidele mici, de buzunar.

PNL s-a lăsat ademenit de mirajul puterii și a acceptat la începutul anilor ’90 să intre într-un guvern de stânga, alături de PDSR. După greșeala lui Radu Câmpeanu, după 20 de ani, prin anul 2011, un alt lider PNL, Crin Antonescu, a constituit o alianță cu PSD.

Mai trebuie menționată și susținerea parlamentară de care s-a bucurat guvernul Tăriceanu din partea social-democraților după ruptura de președintele Băsescu. Același președinte avea să experimenteze și un guvern PDL-PSD. Ruptura era previzibilă încă de la formarea guvernului de stânga-dreapta.

UDMR a uitat evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureș inițiate de regimul Iliescu și a intrat într-o relație de lungă durată cu  PSD, una dintre cele mai anti-maghiare formațiuni politice din România post comunistă.

Colaborarea continuă și în această perioadă, și nu cu puține rezultate remarcabile.

  În linii mari, acesta este tabloul încuscririlor dintre singurul partid de stânga din România și partide de dreapta, membre ale Partidului Popular European.

  În timp, PSD a avut relații mai bune cu dreapta din România decât cu  partidele socialiste din Europa, conducerea Internaționalei Socialiste criticând în mod constant prestația liderilor, mai ales în timpul lui Liviu Dragnea.

Politicienii noștri, pentru a-și pregăti terenul pentru următoarele cumetrii transpartinice, repetă o serie de postulate gen” Niciodată să nu spui niciodată” sau “Cine a trădat odată va mai trăda”. 

Înainte de a lua în considerare oportunitatea unei moțiuni de cenzură în condițiile intensificării infectărilor, se vorbește pe la colțuri și despre o posibilă conclucrare dintre PNL și PSD.

Un guvern de uniune națională nu este recomandat când alegerile bat la ușă. Ar fi în defavoarea opoziției.  PSD s-ar afla într-o mare încurcătură și dacă, printr-o minune, ar ajunge la guvernare.

Cu toate acestea PSD lucrează, sau cel puțin amenință guvernul cu o moțiune de cenzură. Aceasta poate fi înaintată  înaintea începerii campaniei electorale oficiale. Adică înainte de 27 august.

Așadar, în următoarele 20-25 de zile scena politică va lua foc. PSD își joacă ultima carte. Dacă pierde alegerile locale din 27 septembrie, cu toate structurile sale teritoriale puternice, va intra în degringoladă. Ajutat și de pandemie, după 30 de ani  partidul fondat de  Ion Iliescu,  dacă pierde  următoarele alegeri locale, are toate șansele să intre în declin.

Despre cum ar guverna țara dacă trece moțiunea de cenzură nici nu are sens să vorbim. Pentru că, orice s-ar întâmpla, președintele Iohannis nu va nominaliza niciodată un pesedist pentru funcția de premier. Dar, vorba banalizată de politicieni “niciodată să nu spui niciodată”.

Și în Germania se vorbește despre reforme

Întâmplarea face ca în ziua în care premierul Marcel Ciolacu se prezenta în fața președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Klaus Iohannis să aibă în program o vizită cu barca în Delta Dunării.