Asculta acest articolÎntr-un cotext mai puțin festivist, președintele Klaus Iohannis și-a exprimat dorința ca la plecarea lui de la Cotroceni corupția să nu mai fie principala problemă a României. Declarația sa a coincis cu demisia procurorului general. Tiberiu Nițu s-a văzut nevoit să demisioneze în urma scndalului iscat în jurul fostului vicepremier Gabriel Oprea, care, în calitate de ministru de Interne, a abuzat de girorfaruri.
Prin urmare, datorită contextului, președintele ar fi trebuit să vorbească despre abuz. Procurorul Nițu este victima circulației infernale din capitală. Pentru a se putea deplasa mai ușor, demnitarii au găsit o portiță aparent legală. Au amplasat pe traseele pe care urmau să se deplaseze agenți de circulație și în zgomotul ausurzitor al sirenelor au gonit ca pe autostradă. Șmecheria a ieșit la iveală după incidentul în care și-a pierdut viața un polițist pe motocicletă aflat în fruntea coloanei în care se afla ministrul Oprea.
Tiberiu Nițu este decât o victimă colaterală. Locuind în Ploiești, el era condus până la ieșirea din București și așteptat în fiecare zi la intrarea în București și condus în viteză la serviciu. Acest tip de abuz intră în sfera corupției? Poate că problema ridicată de președinte ar trebui explicată mai pe înțelesul maselor. Așa cum nu tot ce zboară se mămâncă nu tot ce fac demnitarii poate fi interpretat ca fapte de corupție. O limpezire a acestui aspect i-ar putea permite președintelui Klaus Iohannis să afirme la sfârșitul primului mandat că a înjumătățit corupția în cinci ani și că îi mai trebuie alți cinci ani pentru a o stârpi cu totul.
De fapt, declarația președintelui trebuie altfel înțeleasă. Nu despre corupție în sensul general este vorba, ci despre un alt mod de comportare a funcționarului public și a demnitarului. PSD a impus un stil, un mod de comportament în care aroganța este la loc de cinste. Demnitarul român vrea un semn de demarcație între el și restul lumii. Și eșalonul doi vrea același lucru. Molima aroganței se extidne rapid în eșalonul trei, pentru ca apoi să cuprindă întreaga funcționărime. Datorită în special PSD-ului s-a produs o ruptură între populația de rând și funcționarii de stat angajați pe criterii politice.
Președintele știe foarte bine că nu doar la vârf există corupție, ci în întreg sistemul. Fără subordonați loiali niciun șef nu ar putea abuza de funcție. Nu ar exista baroni locali fără subordonații fanatizați, la fel cum generalul Oprea nu ar fi putut încălca legea dacă cei din subordinea lui nu ar fi încălcat ei înșiși legea. Consilierii lui Tiberiu Nițu i-ar fi putut atrage atenția că se află la limita legii și abuzează de poziția lui plimbându-se cu girofarul de două ori pe zi prin București.
Căderea acestui sistem implementat în perioada guvernărilor anterioare ar putea fi adevăratul proiect al președintelui Iohannis. Pericolul este că s-ar putea crea un sistem paralel chiar în jurul său. Traian Băsescu ar dori să stopeze epoca Năstase, dominată de corupție, dar a creat propriul său sistem de corupție. De ce ar sta altfel lucrurile în cazul noului președinte? Mai departe, cine garantează că viitorul procuror general nu se va plimba cu girofarul? De ce un alt ministru de Interne nu ar face exact ceea ce a făcut ministrul Oprea?
Cazul procurorului general este chiar mai grav decât al unui ministru numit politic. Lucrurile însă sunt amestecate chiar și în mințile celor care vor să facă ordine. Marele neajuns este că toate campaniile de la noi seamănă cu niște mici revoluții, uitându-se că revoluțiile își mănâncă fiii.
