Cum să privim măsurile guvernului?

Asculta acest articol

Peste propunerea din ce în ce mai insistentă a PSD de renunțare la cota unică și trecerea la impozitarea progresivă, guvernul vine și împarte cu dărnicie ajutoare de stat.

Pensiilor mai mici de 2000 de lei li se vor adăuga un ajutor unic de 700 de lei. Salariații din sistemul de stat vor primi un sfert din diferența de salariu în conformitate cu Legea salarizării unitare. Cei care au dificultăți financiare, cetățeni și firme, își pot amâna 9 luni ratele la bănci.

Măsurile, luate sub un generic simbolic, “Sprijin pentru România” se vor aplica de la 1 iulie. Valoarea totală a ajutoarelor se ridică la 1,1 miliarde euro. Tot de la 1 iulie vin și măsurile de austeritate. Se suspendă angajările la stat și se reduc cu zece procente cheltuielile publice. Excepție fac investițiile și salariile din sistemul bugetar.

Sunt promisiuni că nu se vor reduce pensiile și asistența socială, dar inflația practic anulează ajutoarele. Mai trebuie adăugate și scumpirile care nu se mai opresc.
Opoziția parlamentară, USR și AUR, critică fiecare în felul său măsurile anunțate de guvern.

Cătălin Drulă cere guvernului să reducă deficitul bugetar, să țină inflația sub control și să domolească împrumuturile. Ușor de spus, greu de făcut.

AUR și-a găsit în UDMR un nou cal de bătaie și va depune o moțiune simplă împotriva ministrului Sportului care a refuzat să recite imnul la televizor. A fost din partea moderatorului o lipsă de tact și o umilință. Nu se face așa ceva.

Oricât ar fi guvernul de preocupat de situația internă, cu un ochi trebuie să se uite la situația internațională. Dacă în timpul pandemiei fiecare țară a luat măsurile pe care le-a dorit, odată cu izbucnirea războiului a crescut nevoia de solidaritate dintre state.
Dacă în domeniul militar, datorită agresiunii Rusiei, NATO a adunat la aceeași masă peste 30 de țări, aceleași țări nu se solidarizează în fața crizei alimentare ce se prefigurează. Fiecare, la fel ca în timpul pandemiei, se va descurca după posibilități.
România are un potențial agricol pe care guvernul actual, la fel ca guvernele din trecut, îl ignoră în bună parte. Cei 700 de lei care vor suplini pensiile se vor duce în cea mai mare parte în produse importate, de la usturoi la roșii, de la făină la ouă și lactate.
Nu știu dacă miliardul de euro oferit drept “Sprijin pentru România” nu ar fi fost mai bine investit în dezvoltarea agriculturii, de exemplu. Orice măsuri, fie că sunt de ajutorare, fie de coerciție financiară, sunt criticabile. Nepotrivite și prea severe par să fie amenințările adresate profesorilor care nu vor mai avea voie să dea meditații elevilor la care le predau.

Cum într-o școală rurală cu clase puține poate exista un singur profesor de matematică, de română sau engleză, elevii vor trebui să meargă în altă localitate pentru meditații.
Nu și-a găsit guvernul cu cine să se lupte decât cu dascălii și cu frizerițele. Marii evazioniști sunt cei cu cifre mari de afaceri. :i acest guvern, deși promițător în multe privințe, se ocupă de lucruri mărunte, lăsând macro-economia la voia întâmplării.
Până la urmă guvernarea înseamnă un șir nesfârșit de măsuri, bune sau rele, după cum se reflectă ele în viața socială și economică. Deocamdată acest guvern nu a luat taurul de coarne.

Cârpește pe ici, pe colo, mereu atent să nu supere anumite categorii socio-profesionale. Recentele măsuri nu fac excepție. Abia în timp vom afla dacă sunt bune sau rele.