Asculta acest articol2019 a trecut fără să fi lăsat în urmă realizări semnificative. A fost un an al disputelor nu doar pentru că au fost două rânduri de alegeri, ci pentru că România nu şi-a propus să realizeze lucruri deosebite. Pentru a ne da seama dacă a fost un an bun sau un an rău luăm diferite repere. Dacă luăm drept reper moneda naţională, anul 2018 începea cu un curs valutar de 4,64 lei/euro. După doi ani, la sfârşitul anului 2019 leul s-a depreciat, dar nu atât de mult faţă de estimările din 2018, care previzionau peste 5,2 lei.
Dacă ţinem seama de modul în care a fost guvernată România un curs de 4,77 este aproape onorabil. Dacă guvernul PNL îl va ţine în frâu, s-ar putea aprecia că 2020 nu va fi un an foarte rău.
Un alt reper, şi mai palpabil, sunt preţurile. Aici este nevoie de o analiză mai precisă, dar toată lumea ştie că toate s-au scumpit. Guvernul PSD s-a lăudat cu creşterea salariilor, dar creşterile s-au realizat numai pentru bugetari. Sectorul privat a cam fost neglijat de fostul guvern.
Nu trebuie uitată nici creşterea economică. PSD şi-a făcut un titlu de mândrie din faptul că România a ocupat un loc fruntaş în UE. Drept pentru care a majorat salariile bugetarilor, cu toate că respectiva creştere s-a datorat sectorului productiv.
Un an este bun sau este rău în funcţie de cum este percepută viaţa, în funcţie de cât de confortabil te simţi în ţara ta, în judeţul tău, în localitatea ta. Aici reperul suprem este numărul celor care au părăsit România, desigur în cifre aproximative pentru că nimeni nu poate realiza o statistică reală.
În 2019 s-a menţinut media anuală, de aproximativ 250.000 de persoane. Aceste persoane sunt şcolite în ţară, primesc alocaţii, ajutoare sociale, învăţământ gratuit, iar când sunt buni de muncă pleacă în ţări străine. Exodul populaţiei nu este specific doar României. Cam 250.000 de germani părăsesc Germania în fiecare an. Dar cam acelaşi număr de imigranţi intră anual în Germania. În România raportul dintre cei care pleacă şi cei care vin este încă foarte mic, dar în uşoară creştere.
Foarte probabil în 2020 rata emigrărilor se va menţine sau chiar va creşte. Cât despre întoarcerea celor plecaţi este aproape o utopie. La ce să se întoarcă? În 2019 s-au reîntors vreo 2000 de persoane. A fost considerat un mare succes al politicilor Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale. O picătură într-un ocean.
Lipsa forţei de muncă este o problemă atât de mare încât nu o poate rezolva niciun guvern. În schimb se pot trage foloase electorale din menţinerea acestei probleme printre priorităţile naţionale.
Nu ne lipseşte doar mâna de lucru, ci şi un raport anual al stării naţiunii venit de la nivelul cel mai înalt, de la preşedintele ţării.
Românii nu ştiu în acest moment care sunt opiniile preşedintelui faţă de tot ce mişcă în ţară. :tim ce părere are Klaus Iohannis faţă de PSD, însă nu ştim ce crede despre PNL, despre USR, despre PMP, despre UDMR. Dacă nu supune la acelaşi regim toate forţele politice, nu avem cum afla care este starea reală a naţiunii.
La fel proceda şi fostul preşedinte Traian Băsescu în timpul guvernelor Boc. Cu ochiul care râdea privea spre PDL, cu cel care plângea spre opoziţie.
Până la urmă este mai puţin important să ni se spună cum a fost anul 2019. Mult mai productiv ar fi să ni se spună cum va fi anul 2020. :tim că este un an electoral. Când ne aşteaptă două rânduri de alegeri, locale şi parlamentare, trebuie să fim naivi să avem pretenţia să ni se spună adevărul. Aşadar, nu avem nicio şansă să aflăm cum a fost anul 2019 şi cu atât mai puţin să ni se spună adevărul despre anul care vine.
