Asculta acest articolAcademia Română a propus în urmă cu nouă ani ca 15 ianuarie să fie decretată Ziua Culturii Naţionale. Ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu era sărbătorită cam la fel şi înainte de a fi decretată zi naţională pentru cultură.
Parlamentarilor nu le-a trecut prin cap să o declare zi liberă. Nu i-a venit niciunui guvern ideea să lanseze nişte proiecte dedicate Zilei Culturii Naţionale.
S-ar putea spune că este lăsată la cheremul fiecărei şcoli, a unor biblioteci, a unor instituţii de cultură, dintre care multe destul de obscure, să facă ce le trece prin cap.
De ce nu a prins această idee de zi a culturii naţionale? Cu toate că, în termeni absoluţi, cultura este prima putere în stat. Evident la modul simbolic. Mai degrabă s-ar putea spune că este prima putere în istorie. Statele vin şi trec, cultura rămâne egală cu sine.
În realitate din cele 365 ale anului toate ar merita să fie decretate zile ale culturilor naţionale. Cultură se face în fiecare zi sau nu se face deloc. Există însă nişte date simbolice. În cazul literaturii sunt marcate zilele de naştere ale scriitorilor. Mai puţin se întâmplă acest lucru în cazul artiştilor plastici, în cazul marilor muzicieni, al marilor actori. Acest lucru arată forţa literaturii în faţa altor arte. Pentru că lucrează cu un material la îndemâna oricui, cuvântul. Scrisul este regele artelor, este modalitatea de prezentare a istoriei.
De câteva luni de zile Informaţia Zilei scoate din arhive vechi publicaţii din care selectează articole despre trecutul îndepărtat. Cum ar putea fi cunoscut altfel trecutul dacă nu prin ceea ce s-a scris? Aşadar, când ziua de naştere a poetului, publicistului Mihai Eminescu a fost aleasă ca zi naţională Scrisul s-a decretat a fi cea mai importantă descoperire a omului.
Pentru a intra în conştiinţa publică ar fi fost nevoie să fie decretată o lună a culturii naţionale. În acest fel, de exemplu la Satu Mare în cadrul lunii culturii naţionale s-ar fi putut sărbători anul acesta o sută de ani de la moartea poetului Ady Endre. În cadrul lunii culturii naţionale se încadra şi dr. Vasile Lucaciu, născut în data de 21 ianuarie.
Cea de-a noua ediţie a Zilei Culturii Naţionale nu se deosebeşte în mod substanţial de alte ediţii. Satu Mare se încadrează în curentul general, serbări şcolare, flori la busturile poetului, recitări, câteva simpozioane formale. Nimic ieşit din comun.
Presa, la rândul ei, face ce a făcut în general, anunţă ce manifestări au avut loc. Întâmplarea a făcut ca marţi, deci în data de 15 ianuarie, să fi fost constituită Asociaţia Ziariştilor, Artiştilor şi Scriitorilor Sătmăreni, la care au aderat istorici, profesori, alţi oameni de cultură. Poate că anul viitor ne vom aduce aminte de Ziua Culturii Naţionale şi o vom sărbători prin extensie de la poetul Eminescu la poetul Ady Endre. Pentru Satu Mare, ianuarie ar putea fi luna culturilor naţionale. Am ieşi în felul acesta din obişnuit, pentru că Satu Mare este un judeţ diferit de alte judeţe. Acest lucru ne oferă o identitate proprie. Originalitatea presupune şi efortul de a o susţine prin fapte de cultură. Poate că anul viitor în locul calendarelor şi agendelor se vor cheltui banii pe nişte almanahuri, româneşti, maghiare, germane, fiecare cum le poate scrie, ca să rămână ceva dovezi scrise în urma noastră despre multiculturalitatea judeţului Satu Mare.
Aş termina prin a spune că în cei nouă ani de când există o zi a culturii naţionale nu s-a reuşit atragerea politicienilor la manifestări, atâtea câte sunt. De fapt 15 ianuarie cade în timpul vacanţei parlamentare şi toţi politicienii care se respectă sunt undeva prin străinătate, la schi, sau în ţările calde la plajă. Orice cultură naţională se face dincolo de politică. Asta ne dă speranţe.
