Asculta acest articolCa orice mare competiție, fiecare campanie electorală își are mascota ei. Se concentrează într-o imagine, într-un gest, uneori într-o vorbă, o declarație, tot ce are mai expresiv evenimentul în întregul său. Conotația negativă este obligatorie, mai ales într-o competiție în care jucătorii sunt reprezentanții clasei politice. Clasă în care cetățenii declară că nu au încredere și stă la baza tuturor relelor din societate. Mascota sau simbolul campaniei electorale care începe ar putea fi președintele unui consiliul județean care se plimbă pe o trotinetă, împreună cu un primar.
Imaginea cu doi candidați grași pe o trotinetă a devenit virală pe internet. Mii și mii de internauți au căscat ochii la cei doi umflați și au dat-o mai departe, dornici să o vadă și alții.
Aceasta este, de fapt, genul de știri care prind în mediul on line. În goana după dumnezeu știe ce, candidații fac tumbe, se lasă tunși, gelați, machiați, pentru a cuceri prezumtivii alegători cu ajutorul rețelelor de socializare. Tinerii care au cât de cât habar de modul în care funcționează facebook-ul au ocazia să facă un ban cinstit de pe urma partidelor și candidaților la primării. Nu se pune problema cum vor fi convertite like-urile sau numărul de vizionări în voturi. Dacă președintele consiliului județean Galați și primarul Galațiului au dat lovitura cu trotineta, în mod normal fiecare cuplu președinte de partid-candidat de primar din fiecare comună, oraș, municipiu și județ ar trebui să se urce rapid pe o trotinetă pentru ca imaginea lor să devină virală pe internet. Lucrurile nu funcționează așa. Fiecare candidat, fiecare cuplu politic tinde să fie un unicat. Goana după originalitate pun candidații în situații jenante. Filmulețe, fotografii, texte de o naivitate ieșită din comun, împânzesc mediul on line. Dacă sunt pigmentate cu injurii, acuzații, aluzii la moralitatea contracandidaților, sentimentul că echipa de campanie și-a făcut datoria este deplin. Satisfăcut, candidatul scoate banul din buzunar și cere echipei să meargă mai departe.
Dacă s-a reușit adoptarea unei legi care reglementează modul în care trebuie făcută campania electorală la televiziune și presa scrisă, legiuitorului i-a scăpat mediul on line. Acolo, în spațiul virtual, este vestul sălbatic. Dacă eforturile s-ar transforma în voturi prezența la urne ar fi de 300%. Adevărul este că internauții zboară de la candidat la candidat, ca un roi de muște de la un borcan cu miere la altul. În ziua votului, obosiți și deja plictisiți de atâta efort internauții, pentru că nu se poate vota electronic direct de pe sculele lor electronice, vor sta acasă. Vor intra în alte jocuri. Mersul pe trotinetă a doi bărbați va fi deja o banalitate.
Candidații care își pun mari speranțe în campania on line au în vedere “fenomenul facebook” care se zice că l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis. Însuși “fenomenul Iohannis” este în declin, iar prezența masivă la vot în favoarea lui Iohannis s-a datorat unur procese politice și sociale mai complexe.
Pentru partide, pentru candidați, contactul direct cu alegătorii, mijloacele clasice verificabile de comunicare, rămân elemente decisive în captarea atenției și apoi câștigarea voturilor de la cetățeni. Așa se duce campania electorală în mediul rural. Cu cât localitatea este mai mare cu atât mai mult se îndepărtează candidații și partidele de cetățeni.
