Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

20 ianuarie 2021. Zi mare pe planetă. Se face transferul de putere de la președintele care a pierdut alegerile spre președintele ales. Donald Trump, ca nicun alt președinte al celui mai puternic stat din lume, a refuzat să-și recunoască înfrângerea. A mers atât de departe încât a încurajat un grup de susținători să atace Capitoliul, templul democrației americane.

S-a vorbit despre insurecție, de obstruționarea Congresului, de “terorism domestic”. Lumea nu mai văzuse așa ceva decât în țările cu regim dictatorial.  Sistemul democratic a fost serios zdruncinat, dar a rezistat. Cu sau fără prezența lui Donald Trump, SUA are un nou președinte. Joe Biden a preluat valiza nucleară.

Să ne imaginăm că un om înzestrat cu aceleași calități și defecte, ar fi ajuns președintele unei țări ca România. Dacă ar fi pierdut alegerile pentru al doilea mandat și ar fi refuzat să plece de la Cotroceni, cum ar fi reacționat șubredul sistem democratic românesc?

Este adevărat că și Traian Băsescu a fost un președinte autoritar, care și-a căsăpit adversarii, dar este, totuși, departe de un Donald Trump. Avid de putere a fost și președintele Ion Iliescu, dar s-a retras în fața lui Emil Constantinescu, pregătindu-se pentru următoarea competiție. Pe care, în anul 2000 a câștigat-o pentru că partidele de dreapta s-au dus fiecare cu propriul candidat. Astfel finala s-a jucat între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor.

Cine au fost contracandidații din primul tur a lui Ion Ilescu? Două nume mari: Mugur Isărescu, puternicul guvernator al Băncii Naționale și Theodor Stolojan, veșnica speranță a PNL.

Nu încercăm să ne imaginăm că un individ cu personalitatea lui Donald Trump ar fi ajuns președintele Rusiei, Turciei sau a Chinei.  S-ar fi întâmplat exact ceea ce se întâmplă în Rusia lui Vladimir Putin, în Turcia lui Erdogan, în China lui Xi Jinping. Poate că nu întâmplător Donald Trump s-a apropiat de Kim Jong. Dar mai bine să nu pomenim de Coreea de Nord. Și dictatorul nostru, Ceaușescu, a adus în urma vizitei din 1971 modelul nord coreean în România. Din acel moment, s-a încheiat relativa deschidere din anii 1965-1968. A început să se strângă șurubul până la explozia din 1989.

Poate că noi românii ar trebui să fim printre ultimii care  să fim surprinși când rotițele ceasului democrației încep să se învârtă invers. După marele salt din decembrie 1989, politicienii care au confiscat Revoluția, au constatat că mersul racului le permite să se mențină la putere. Strategia celor doi pași înainte, unul înapoi, a devenit sport național. Să dăm câteva exemple. Victoria CDR și a lui Emil Constantinescu a fost un mare pas înainte. Același Emil Constantinescu și CDR a împins cu putere România înapoi. După rezultatele economice înregistrate de guvernul Năstase, PSD a simțit că i-ar fi mai util să se transforme într-un partid-stat decât să respecte statul de drept. Traian Băsescu a țâșnit ca din pușcă spre zările democrației, dar tot regimul lui a dat naștere “statului paralel”. Liviu Dragnea a luptat împotriva “statului paralel” încercând să-l înlocuiască cu propriul lui “stat paralel”.

Ce se întâmplă la noi în timp ce americanii urmăresc scandalul iscat de fostul președinte Trump?

Încă nici nu s-au făcut toate decontările cheltuielilor din campania electorală (și partidele nu au primit bani puțini!) că dracul și-a băgat codița în bucătăria principalului partid de guvernare.

Coaliția de guvernare trebuie văzută ca un avion cu trei motoare: un motor principal, PNL, unul pe dreapta, USR-PLUS, și altul la stânga, UDMR.

Înainte de a se ridica cu totul de la sol, grupul lui Rareș Bogdan și a tânărului Sigartău, umblă pe la bujii. Când este vorba despre dizidențe, PNL nu are forța unui PSD. Nu rezistă șocurilor așa cum a făcut-o de fiecare dată PSD.

Nu greșim foarte mult afirmând că în fiecare politician se ascunde un mic Trump. Stă în adormire, iar când i se ivește ocazia se manifestă, mai mult sau mai puțin zgomotos, după talentul și forța fiecăruia.

Spectacolul mondial s-a încheiat. SUA reintră în rutina zilnică. A rămas cu câteva sechele. Le va rezolva din mers, însă nu atât de ușor ca înaintea epocii Trump.

Dacă înainte SUA era jandarmul mondial, de data aceasta a apărut o nouă forță mondială: Pandemia. În paranoia lui, Trump a ignorat-o.

Indiscutabil, cel puțin până acum pandemia a avantajat China. Odată cu învestirea noului președinte este de așteptat ca lupta anti-covid să intre într-o nouă fază. Competiția dintre cele două mari puteri economice în condiții de pandemie este cea mai importantă problemă din această perioadă. O va rezolva altfel Joe Biden decât a făcut-o Donald Trump? Cu siguranță.