Asculta acest articolFostul lider al PNL, candidatul oficial al USL, omul care a proiectat fuziunea cu PDL, intră într-un con de umbră. Cariera lui politică a urmat până la un punct traiectoria comună. Deputat din fragedă tinerețe, ministru în Guvernul CDR, ani în șir un liberal oarecare, a reușit să-l învingă pe Călin Popescu Tăriceanu într-o confruntare internă. Se întâmpla după pierderea alegerilor parlamentare și intrarea PNL în opoziție.
Tăriceanu nu s-a dat ușor la o parte, deși pierduse alegerile.
Ca de obicei, în jurul lui Antonescu s-a adunat un grup, condus tot ca de obicei de Ludovic Orban, care l-a debarcat pe fostul premier. A condus PNL-ul cu fermitate. Marea lui realizare a fost înființarea USL. Împreună cu Victor Ponta a câștigat alegerile locale și parlamentare din 2012, cu un scor zdrobitor. A dus PNL-ul la guvernare, dar nu a înțeles mecanismele puterii și la mai puțin de doi ani și-a pierdut poziția de politician dominant. A scos PNL-ul de la guvernare pe motiv că PSD refuza să-l numească pe Klaus Iohannis ministru de interne și prim-vicepremier cu probleme economice.
În realitate avea suspiciunea că PSD nu se va ține de cuvânt și nu va fi el candidatul la președinție al USL. După cum se comporta, putea fi sigur că social democrații nu-l vor președinte. Prea semăna cu Traian Băsescu. Ironiile la adresa lui Victor Ponta, atacurile frontale, o anume atitudine superioară față de PSD, și nu în ultimul rând superficialitatea cu care trata marile probleme ale guvernării, l-au pus în postura unui personaj indezirabil.
A condus partidul cu zâmbetul pe buze, invocând mereu democrația care guvernează viața internă a PNL, dar i-a marginalizat sau i-a înlăturat pe toți cei care i se opuneau.
A fost un lider autoritar, instituind în partid o mică teroare mai cu seamă după retragerea din USL. Toți cei care se declarau pentru refacerea USL au fost maziliți. Sigur pe sine, dar și pentru a recâștiga încrederea în PNL, și-a luat angajamentul că va demisiona dacă PNL nu obține 20% la alegerile europarlamentare. S-a ținut de cuvânt, fiind sigur că tot el va conduce partidul și după alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de președinte. Auzim acum că se ceartă și cu acesta.
Dar cu cine nu s-a certat Crin Antonescu de-a lungul carierei sale? A dovedit că este, într-adevăr, un personaj conflictual. Lista celor cu care a polemizat, a celor pe care i-a atacat, este lungă. Din ea are să lipsească un singur nume, cel al lui Vasile Blaga. A reușit Crin Antonescu performanța de a rămâne în relații bune cu Vasile Blaga, în schimb noul lider al PNL, Klaus Iohannis, îl scoate din calculul obișnuit pe liderul PDL. Cei doi ardeleni se pare că nu se înțeleg. Negocierile de fuziune au ajuns într-un punct mort. Vasile Blaga este atât de supărat încât amenință cu ruperea alianței. Oare asta își dorește și Crin Antonescu?
Puțini au observat că el nu a dat prea multe explicații privitoare la fuziunea cu PDL. Nu a prezentat acest proiect ca o mare construcție politică. Mai degrabă s-a referit la consecințele politice în cazul în care candidatul PNL-PDL va câștiga alegerile prezidențiale: va schimba Guvernul.
El îl are în vedere tot pe Victor Ponta. Nu a spus nici că premierul va fi unul de la PDL, ci prietenul său Klaus Iohannis. După tensiunile care au apărut între ei, cad toate planurile. Antonescu este mai nesigur ca niciodată că va fi desemnat candidat prezidențial din partea a două partide. A ajuns în situația în care se găsea în USL, nesigur pe candidatură.
