Image 1
Image 2

Crește tensiunea în cazanul politicii

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Se înmulțesc sondajele. Se înmulțesc atacurile între partide și în interiorul partidelor. Crește tensiunea în cazanul politicii. Toate acestea sunt semne că se apropie alegerile. Este cumva vorba despre confruntări pe programe, pe propuneri, este un concurs de idei? Nici vorbă.

Este o luptă când surdă, când foarte zgomotoasă pentru locurile eligibile pe liste. Iar fiecare loc înseamnă nu doar o funcție, un statut special, ci și posibilitatea de a oferi și altora funcții de la administrația locală la administrația centrală, de la consilieri și directori până la miniștri.

Acesta este în linii mari tabloul din spatele alegerilor. Un fel de nuntă cu daruri. Dacă un simplu loc eligibil pe o listă aduce cu sine atâtea beneficii, cum să nu fie o mare înghesuială la porțile partidelor? În preajma alegerilor se întâmplă multe lucruri care dau impresia unor lupte crunte pentru putere. Impresia se transformă în realitate palpabilă. Da, este adevărat, politicienii au devenit o castă privilegiată. Nu văd decât propriile interese.

Și se mai întâmplă un fenomen. Populația simte că lucrurile nu sunt în ordine în ceea ce privește partidele și răspunde pe măsură: nu se prezintă la vot. Așa se explică prezența slabă la referendum. Populația de rând nu s-a lăsat impresionată nici măcar de o problemă care părea foarte serioasă, cea a familiei. Indiferent de prezență, în cazul alegerilor nu există posibilitatea invalidării.

Dacă la europarlamentare se prezintă zece persoane alegerile sunt valide. Din această cauză un europarlamentar propune obligativitatea prezenței la vot. Le-ar plăcea loc, politicienilor. Acest lucru le-ar rezolva problema reprezentativității. Le place mult să afirme că sunt aleși de milioane de cetățeni.

Indiferent de programele partidelor, indiferent de calitatea candidaților, o anumită parte a populației se prezintă la vot. Este ceea ce sociologii numesc electoratul captiv. Un partid devine important în funcție de mărimea electoratului captiv. PSD se poate lăuda că a reușit să-și atragă un număr uriaș de cetățeni care-l votează în orice condiții. Acest electorat în cazul PSD este undeva între 20 și 30%.

Partidului Social Democrat nu-i rămâne de făcut în campaniile electorale decât să mai muncească pentru a atrage încă 10-15 procente. Așa ajunge PSD, care are pe frunte eticheta de cel mai corupt partid din România, să câștige 35-40-45% din voturi, în funcție de promisiunile pe care le face, dar și în funcție de prestația celorlalte partide.

În orice democrație autentică există două forțe politice mari, care alternează la guvernare. La noi doar stânga a reușit să se coaguleze și să formeze un partid mare. Dreapta a fost în continuă criză încă din 1990. CDR a eșuat, dar nu i se poate contesta importanța în evoluția Românie spre democrație și economie de piață. Alianța DA, ca și CDR, a dat un președinte, dar a ratat șansa de a moderniza România.

Criza a fost provocată de doi factori umani, președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu.
Ceea ce a urmat după Alianța DA a fost o găselniță. USL a avut un singur scop: să scape de Băsescu. A reușit pe jumătate. În sensul că a făcut un guvern anti-Băsescu. La ce a folosit? La creșterea rolului “statului paralel”. Pentru a-și conserva puterea, președintele Băsescu a apelat la instituții de forță, servicii secrete și procuratură.

Aceeași situație a moștenit-o Klaus Iohannis. Având parte de un guvern ostil, președintele nu-și poate prezerva puterea decât apelând la artificii, la instituții de forță. Dacă președintele ar avea în spate o forță politică puternică, scena politică românească ar arăta cu totul altfel.

Ratând după fuziunea cu PDL să devină “marele PNL”, vinovatul se vede cu ochiul liber: PNL. Și toate partidulețele care nici nu apucă să iasă din coajă că se pretind de dreapta.
Ca o concluzie improvizată, situația confuză de pe scena politică se datorează calității slabe a oamenilor politici și fragilității formațiunilor politice.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Ciucă îi taie avântul lui Ciolacu

Toate discuţiile de până acum în materie de reformă a sistemului bugetar nu sunt decât “materiale de lucru, nefiind nimic decis”, spune Nicolae Ciucă.