Asculta acest articol
Costul orar al forţei de muncă a crescut în al doilea trimestru al anului curent cu 16,11% faţă de aceeaşi perioadă din 2019, potrivit datelor anunţate de Institutul Național de Statistică. Este un ritm în creștere semnificativă faţă de valoarea de 12,46%, consemnată în T2 2019, pe contrasens atât cu tendința de scădere din anii precedenți cât și cu scăderea rezultatului economic (-10,5% T2 2020/T2 2019, potrivit datelor semnal).
Dacă se face trimitere la evoluția în raport cu trimestrul precedent, când de-abia pe final au `nceput să se manifeste efectele pandemiei Covid 19, situația apare la fel de contradictorie, cu un plus de 11,47% la nivelul costului orar cu munca deși PIB-ul trimestrial a scăzut încă și mai pronunțat (-12,3%).
Astfel, decorelarea sistematică dintre cei doi indicatori a urcat la cote care pun tot mai multe probleme de sustenabilitate, arată cursdeguvernare.ro.
De reținut că valoarea negativă o fi ea justificată de condiții de pandemie dar rămâne îngrijorătoare pentru corelațiile de bază din economie iar reculul a început `nainte de criză. Din păcate, încercarea timidă de revenire din luna februarie a fost anulată de apariția SARS Cov 2. Nivelul productivității muncii din T2 a coborât la o medie de -21,9%, după valorile reduse cu circa o treime în aprilie și un sfert în mai.
În structura pe ramuri de activitate, apar diferenţe semnificative la nivelul modificărilor costului orar al muncii, de la majorări de circa 77% pe segmentul de hoteluri și restaurante (generate de reducerea drastică a activității și păstrarea în bună parte a salariilor) la doar 6% în administrația publică și apărare. Astfel, e de salutat, în context, moderația pe segmentul „Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale”. Cu toate acestea, pe zona bugetară ar fi fost de așteptat o majorare mai consistentă a valorii de plată în sănătate, dat fiind efortul depus într-o perioadă dificilă de activitate și riscurile majore asumate de personalul medical.
Deși industria prelucrătoare și-a redus salarizarea la circa 85% din media națională (față de 90% anul trecut și uzanța occidentală în jur de 100%), restrângerea de activitate a urcat costul orar cu munca în acest sector-cheie la un nivel de aproape 22%. Aceasta poate să afecteze competitivitatea și/sau să reducă profitabilitatea, cu tot sprijinul acordat de stat.
Practic, deși există scuza obiectivă a pandemiei, ritmul de creştere susţinută a costului orar cu forţa de muncă afectează activitatea economică. Consecințele directe se văd în inflamarea deficitelor externe. Indirect, majorările salariale au susținut așteptările pentru creșterea încă și mai mare a pensiilor, care se anunță a fi o mare problemă pentru buget și ar deturna bani de la programele de refacere a economiei.
Fii primul care comentează