Asculta acest articolDupă Germania, premierul Cioloş îşi continuă seria vizitelor externe în Franţa. Ţară cu care este mai familiarizat, fiind căsătorit cu o franţuzoaică. De la intrarea în NATO şi UE cu toată bunăvoinţa nu putem pune pe masă prea multe succese externe. Alături de Bulgaria suntem tot la coada clasamentului, la masa separată a rudelor sărace poftite şi ele la ospăţ dacă şi-au adus ceva în traistă.
Poate că la alegerea lui Klaus Iohannis determinantă a fost speranţa că alegând un preşedinte de etnie germană în cea mai înaltă funcţie în stat vom sensibiliza Germania şi vom fi avantajaţi. De asemenea, desemnarea unui personaj cunoscut în cercurile de la Bruxelles în funcţia de prim ministru a creat impresia că vom face un pas înainte şi ne vom situa la egalitate cu statele din vest. Speranţe deşarte. De la vizita premierului Cioloş cu Angela Merkel ne-am ales cu două contracte fără licitaţie de 17,5 milioane, respectiv de 92,5 de milioane de euro cu două firme germane. Semnate în 24 decembrie, Moş Crăciun, le-a adus firmelor germane un frumos cadou de 110 milioane de euro. Cam acesta a fost preţul conferinţei de presă la care premierul Dacian Cioloş a stat alături de Angela Merkel. Noi ne-am ales cu mine antitanc, nemţii cu banii.
Ar fi interesant de văzut ce spune fostul premier Victor Ponta despre această afacere. Mai ales că şi-a făcut o fundaţie care are drept scop politica şi comerţul extern. Acest contract s-a aranjat înainte sau a căzut din senin? Poate că în urma vizitei în Germania a premierului ne vom alege cu câteva mii de imigranţi.
Nu ştim cum se face, dar autorităţile române nu se pot lăuda că în urma unor vizite în străinătate aduc ceva palpabil acasă. Nici când alţii vin în vizită la noi nu ne lasă cadouri decât sub formă de sfaturi. Iată, ultima vizită a adjunctului secretarului de stat al Statelor Unite Victoria Nuland la Bucureşti. Ca şi anul trecut, parcă trasă la indigo, s-a lăsat cu multe sfaturi. S-au făcut progrese, se vor face în continuare eforturi, suntem pe calea cea bună, dar mai sunt multe de făcut, etc etc. Poate că după întâlnirea cu Ministrul Apărării vom mai cumpăra nişte arme de la firme americane, aşa pentru echilibrarea cu Germania. Dacă tot a înregistrat România creştere economică îşi poate permite să investească câteva miliarde de euro în industria apărării. Sigur, trebuie să ne înarmăm la nivelul celorlalte armate NATO, dar parcă efortul financiar este prea exagerat pentru o ţară ca a noastră.
Pentru a reuşi în politica externă ar trebui să apară un personaj proverbial, un Titulescu. Pe vremuri, când încă nu-i mijise mustăcioara, Adrian Năstase îl alinta pe Victor Ponta numindu-l “micul Titulescu”. Acum prin fundaţia atât de controversată, ajuns la deplina maturitate, după ce a ratat cea mai înaltă funcţie în stat şi a plecat umilit din fruntea guvernului, Victor Ponta şi-a adus aminte de profeţia lui Adrian Năstase şi se aruncă în politica externă, dinspre marketing. Din poziţia de consilier sau, de ce nu, comisionar, poate că va reuşi să intermedieze contracte externe în favoarea României. A nu se uita însă că la noi a face lobby înseamnă trafic de influenţă. Aşadar, mare atenţie şi la cum ajuţi România, că nu se ştie niciodată.
