Asculta acest articolMăsurile de relaxare sunt mai greu de introdus decât declararea stării de urgenţă. Nu există o formulă pe care să o respecte întreaga planetă, din moment ce coronavirusul a lovit întreaga planetă. Donald Trump a inventat opt paşi pentru gestionarea situaţiei şi redeschiderea economiei, însă nu este foarte grozav. Sunt măsuri pe care le urmează fiecare ţară, cu mai mult sau cu mai puţin succes.
Cert este că nu se va putea reveni la situaţia normală până nu va dispare cu totul virusul. Păstrarea distanţei, purtarea măştii, spălatul pe mâini, şi toate celelalte sfaturi medicale nu pot elimina pericolul infectării. Toate anunţurile nu fac altceva decât să încerce transformarea planurilor expuse de guverne în speranţe pentru o populaţie tot mai disperată.
“Cine nu munceşte nu mănâncă”, zice un proverb. Iar acum o întreagă planetă nu munceşte la capacitatea maximă.
Se bate multă monedă pe luarea unor măsuri de relaxare a vieţii sociale. Extinderea orelor în care persoanele în vârstă pot ieşi din case şi libertatea de a-ţi putea plimba câinele nu vor contribui la repornirea producţiei. ~n al doilea rând, nici repornirea anumitor industrii nu va avea efectul scontat atâta vreme cât puterea de cumpărare a consumatorilor a scăzut enorm. Cine îşi planifică să-şi cumpere o maşină nouă anul acesta? Nu se vor înghesui oamenii să-şi shimbe telefoanele. De ce să-şi cumpere haine, poşete, pantofi din moment ce nu au unde să le expună?
Femeile în vârstă îşi cumpără haine ca să meargă cu ele la biserică. Tinerele îşi afişează noile ţinute în baruri. Dacă bisericile şi barurile rămân închise este de la sine înţeles că nu se vor vinde haine nici pentru persoane în vârstă, nici pentru tineri.
Tocmai aceste aparent mici preocupări reprezintă esenţa vieţii contemporane. Fără ele viaţa este searbădă, fără sens.
Trecând peste aceste considerente esenţiale, dar totuşi mărunte, logic, pentru România, este ca în această perioadă să se investească masiv în lucrări de infrastructură, în industria alimentară astfel încât la sfârşitul crizei agricultura, drumurile etc. să se apropie de nivelul celor din alte ţări.
Un program naţional se impune să fie adoptat în regim de urgenţă. Sunt importante şcolile, sunt necesare hotelurile, restaurantele, barurile, competiţiile sportive, dar dacă guvernul Orban ar da dovadă de pragmatism şi viziune ar prezenta un program care să ducă la dezvoltare pe termen lung.
Din starea de urgenţă se intră brusc în campanie electorală. Sunt deja semnale cât se poate de clare că partidele se concentrează pe realizarea unor programe electorale. Dacă USR a ajuns să critice guvernul PNL pentru că în patru luni de guvernare a mărit aparatul de stat cu 10.551 de bugetari avem o mostră de modul cum se va desfăşura campania electorală.
Principala preocupare a guvernului este să adune capital electoral şi din piatră seacă, prin convertirea dezideratelor, a măsurile de “relaxare” în speranţe. Preşedintele Iohannis este puternic implicat în acest uriaş efort de a oferi încrederea că totul este sub control şi astfel se va putea reveni la ce a fost înainte. Instituţiile prezidenţiale sunt peste tot un uriaş rezervor de redat speranţe. Klaus Iohannis a fixat şi un reper: ziua de 15 mai.
Dar iată că Raed Arafat îl contrazice pe preşedintele Iohannis. “E posibil ca măsurile de relaxare să nu intre în vigoare pe data de 15 mai”.
Nu vrem să tranformăm dezideratele în speranţe pentru oameni. Or, preşedintele Klaus Iohannis exact asta a făcut când a anunţat introducerea unor măsuri de relaxare. Data de 15 mai a devenit un reper, un big bang care va pune capăt, printre multe altele, ieşirii din case cu declaraţie pe proprie răspundere. S-a reţinut din anunţul preşedintelui că nu se vor mai da amenzi năucitoare, mai mari decât salariul minim pe economie.
“S-ar putea să nu mai fie 15 mai”, spune Raed Arafat. Nu ştim cum vede preşedintele opiniile secretarului de stat, însă am văzut cum a reacţionat la acordul dintre ministrul Vela şi BOR. Am văzut cum a fost tratat medicul Adrian Streinu Cercel după ce şi-a expus părerile fără să aibă acordul premierului şi a preşedintelui.
