Image 1
Image 2

Contează ziua în care se votează moţiunea?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

După o lungă perioadă de tatonare, PNL, ca iniţiator principal, a depus moţiunea de cenzură care pare să aibă cea mai mare şansă să fie adoptată de parlamentarii din USR, PMP, UDMR, ALDE, Pro România, o parte din grupul MINORITĂŢI şi vreo şase neafiliaţi. Și-au anunţat intenţia de a vota pentru căderea guvernului, semnând şi moţiunea, patru parlamentari PSD. Ar fi vorba despre 245 de voturi împotriva PSD.

În ciuda evidenţei, Viorica Dăncilă, ca un general înconjurat din toate părţile, continuă să-şi încurajeze oamenii, să-i convingă pe vitejii parlamentari PSD că pot trece cu bine peste moţiune.

Mesajul pozitiv este însoţit de o serie de măsuri strategice. Se recurge la proceduri care să demobilizeze parlamentarii opoziţiei, fixând data votului la sfârşit de săptămână, sâmbătă sau duminică, ştiindu-se că aleşii nu prea stau prin Bucureşti în weekend.

  Dar pentru o cauză majoră, pentru interesul naţional, pentru scopul nobil de a scăpa ţara de un guvern despre care spun că este cel mai slab din istoria postdecembristă, contează ziua în care se votează moţiunea? 

  Nu le face deloc onoare liderilor opoziţiei să insiste atât de mult pe data pe care o stabileşte PSD pentru vot. Dacă vor cu adevărat să dărâme guvernul şi dacă PSD ar stabili că votarea moţiunii se face în vârful unui munte şi tot ar trebui să accepte, de dragului scopului.

Dar acestea sunt amănunte, chiţibuşuri cu care se distrează parlamentarii, ca nişte copii de grădiniţă. Lucrul cu adevărat serios ţine de configuraţia viitorului guvern. Acesta poate fi unul minoritar, format de PNL şi sprijinit în parlament de partidele care au votat moţiunea. Poate fi un guvern în care să intre PNL, USR, PMP, UDMR.  Acesta ar fi un guvern care va depinde de ALDE şi Pro România, cele patru partide neavând majoritatea parlamentară necesară.

Există şi alte variante. La un moment dat Victor Ponta spunea că ar fi posibil un guvern format din partidul lui, din ALDE şi PSD. Desigur, cu condiţia debarcării liderului actual, Viorica Dăncilă.

Calculele pe marginea moţiunii, spre deosbire de alte moţiuni, sunt strict legate de alegerile prezidenţiale. Căderea guvernului i-ar reduce şansele Vioricăi Dăncilă de a ajunge în turul doi. Acest lucru ar fi în dezavantajul lui Klaus Iohannis. O finală cu Dan Barna sau Mircea Diaconu, ar fi mult mai dificilă pentru actualul preşedinte.

Mai există încă o variantă: câştigarea alegerilor prezidenţiale dintr-un singur tur. Klaus Iohannis se pare că are această ambiţie, care i-ar oferi o legitimitate absolută, cum nu a avut niciun preşedinte.

Dincolo de calculele politicianiste, există o motivaţie cu adevărat importantă, care ţine de modul în care guvernează PSD. Duce cu adevărat acest partid ţara într-o direcţie greşită? Este o guvernare haotică, în care problemele de ordin economic sunt ignorate, PSD nefăcând altceva decât să ofere cadouri electorale, prin majorări nesustenabile de salarii şi pensii, pentru a-şi fideliza un electorat “neproductiv”, bugetarii şi pensionarii?

PSD, în ultima vreme, a alunecat prea mult spre stânga. Mediul de afaceri este afectat de măsurile populiste, preţurile cresc, leul se devalorizează. Lipseşte mâna de lucru, nu se fac investiţii, se resimt măsurile pragmatice care ţin de economia de piaţă, de o dezvoltare economică sănătoasă.

Ce propune eventualul viitor guvern? Pe scurt: investiţii publice majore şi un guvern cu 15 ministere. Deci reducerea aparatului bugetar şi înviorarea economiei prin investiţii. Acest lucru îl putea face şi PSD. De ce nu l-a făcut? Să aşteptăm, însă, rezultatul votului, indiferent că moţiunea va fi votată sâmbătă sau duminică.

EDITORIAL-DUMITRU-PACURARU

Extremismul verde

Ursula von der Leyden, președinta Comisiei Europene, spune că s-au luat decizii privind protecția climei, a produselor bio, fără să fie consultați fermierii.

Campania electorală, faza pe denunțurile penale

Pentru că politicienii se află în campanie electorală când toate energiile sunt canalizate pentru distrugerea adversarului, îmi permit să preiau întrebarea lui Umberto Eco “Cum ne construim dușmanul?”