Asculta acest articolSe apropie sfârșitul campaniei electorale și încă nu s-a schițat un program clar al fiecărui partid intrat în competiție electorală. Ideile se amestecă, temele nu sunt clar delimitate, diferența fiind dată doar de tipul de discurs, de modul de manifestare publică a fiecărei formațiuni politice, a fiecărui candidat.
Asta este dovada certă a unei nedeclarate unități de vedere a tuturor partidelor din România despre ce este Uniunea Europeană.
Există un consens nerecunoscut, ca și când partidelor le-ar fi rușine să fie văzute că trag la aceeași căruță.
Trebuie consemnat un lucru: în România nu a apărut nicio mișcare eurosceptică evidentă, care să se manifeste ca atare. România nu este Marea Britanie să-și poată permite un Brexit. Unde să se ducă? Ce să facă singură înconjurată la est de o putere militară, iar la vest cu o graniță pe care românii au penetrat-o și atunci când România era apărată cu armele îndreptate spre interior?
Cu atât mai inutilă este încercarea partidelor de dreapta de a face din PSD un partid anti-UE. Este pierdere de vreme și de energie. Nimeni nu crede așa ceva. PNL ar avea mai mult de câștigat dacă s-ar limita la prezentarea unor programe alternative pentru România. La fel ar trebui să procedeze și președintele Klaus Iohannis. În loc să se ocupe până la obsesie de PSD ar fi mai de folos să prezinte un proiect de țară. Acum este momentul proiectului de țară. Acum România pare să fie în criză. Atâta vreme cât guvernul nu face altceva decât să ia măsuri populiste, cineva are datoria să spună adevărul astfel încât economia să nu fie pândită de o criză profundă.
Nu este suficient să spui “guvernul PSD-ALDE este cel mai slab din istorie”. Trebuie să spui clar și răspicat unde greșește. Are președintele Iohannis curajul să spună că viitorul guvern va face o drastică restructurare a aparatului bugetar? Traian Băsescu a avut curajul să anunțe tăierea salariilor bugetarilor cu 25%.
Acest lucru se așteaptă de la un prezumtiv guvern de dreapta, de la un candidat al dreptei. În realitate, PNL, împreună cu candidatul său prezidențial, sunt din același aluat cu PSD și ALDE. Râvnesc la electoratul PSD, devenit captiv datorită măsurilor populiste, cadourilor electorale.
Așa cum în privința Uniunii Europene partidele au căzut în mod tacit, nedeclarat, la un consens, se întâmplă și în politica internă. Ar rezulta de aici că în România nu există un autentic partid de dreapta, înțeles ca susținător al mediului de afaceri. USR-PLUS este prea subțirel și fără o idee clară despre economie. Alianța USR-PLUS este mai degrabă una justițiară decât una ancorată în realitatea economică. Pune accentul pe justiție, apără procurorii, nu oamenii de afaceri. Se vede acest lucru din tot ce face. Se speculează asupra candidaturii Laurei Codruța Kovesi pentru alegerile prezidențiale. De ce un procuror și nu un manager experimentat?
În aceeași masă amorfă intră și partidele aflate la prima competiție pentru Parlamentul European. Pro România este un partid revanșard, așa cum PMP este un partid al resturilor din ceea ce a fost PDL, dar fără elitele respective. PDL a fost un partid mai bine structurat ideologic decât PNL. Tăind salariile și-a tăiat drumul spre populism. După cum se vede, și în România anului 2019 populismul este cea mai facilă cale spre voturi. Populismul trebuie extirpat, cu atât mai mult cu cât și în cazul PNL și USR-PLUS avem de-a face cu un populism mascat.
