Image 1
Image 2

Conducătorii lumii numără banii şi morţii

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Dacă până acum contribuabilii au susţinut statul, acum a venit rândul statului să aibă grijă de cetăţenii lui. Fiecare ţară după cum o ţin puterile, după câte rezerve bugetare are.

Pe primul loc, aşa cum era de aşteptat, se situează Statele Unite. Preşedintele Trump pare mai degrabă interesat de susţinerea economiei în funcţiune decât de protecţia cetăţenilor. Sumele care vor fi alocate sunt astronomice faţă de cele din ţările europene. Chiar şi Germania este mult sub posibilităţile SUA.  În acelaşi timp, Germania se detaşează de restul statelor din Uniunea Europeană.

Pierderile provocate de coronavirus se contabilizează în numărul de morţi, de infestaţi, de persoane aflate în carantină şi în autoizolare şi miliarde de dolari sau euro. Conducării lumii îşi numără banii şi morţii.

Numărul morţilor creşte de la o zi la alta, dar şi estimările privind pierderile financiare urcă zi de zi. Lumea s-a oprit din avântul luat după criza precedentă, de acum 10-12 ani. Atunci s-au pierdut doar bani. Acum se pierd vieţi omeneşti. Covid 19 se dovedeşte mai periculos decât războiul rece, decât cursa înarmărilor, mai perfid decât competiţiile economice.

Politicienii sunt bulversaţi, omenirea este încremenită, iar oamenii de ştiinţă, savanţii, par neputincioşi.

Un viermişor dă lumea peste cap. Dracula a rămas mult în urmă.  Ataca doar noaptea, lumina soarelui îl pulveriza. Diavolul era alungat de rugăciuni şi de sfânta cruce.

Dacă acest virus nu seamănă cu nimic,  cu ce poate fi comparată lupta omului cu un duşman nevăzut, cum poate fi explicat comportamentului omului în faţa acestei ameninţări?

Ca şi când planeta ar fi fost invadată de extratereştri, poate pentru prima oară în istorie oamenirea poate fi luată ca un tot unitar, pentru prima oară se poate vorbi despre pământeni, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex, religie etc.

  Pericolul este universal, dar fiecare ţară îl abordează în mod diferit. În faţa ameninţării naţiunile se individualizează, solidaritatea a dispărut, compasiunea se diluează. Italia, prima ţară europeană lovită puternic, a fost lăsată să se descurce singură. Dacă s-ar fi declarat la timp carantină totală, cu siguranţă extinderea coronavirusului la nivelul Europei ar fi fost mult diminuată.

Acum se vede mai clar ca niciodată că omul modern a investit în tehnică, ignorând domenii de cercetare vitale, subfinaţând sistemul de protecţie sanitară.

Internetul, telefoanele inteligente, reţelele de socializare îşi aduc acum aportul mai degrabă la amplificarea panicii, la răspândirea ştirilor false decât la  disciplinarea, la liniştirea populaţiei.

Lăsând preceptele democraţiei la o parte,  ca în orice societate totalitară, ordinea publică este restabilită de organele de represiune poliţieneşti, militare. Asta dovedeşte că în esenţă lumea nu s-a schimbat în mod radical.

După criza măştilor, a costumelor de protecţie, în ciuda lipsei de substanţe de dezinfecţie, conducătorii lumii sunt mai preocupaţi de criza financiară, de recesiunea care se profilează la nivel global decât de numărul morţilor. Dacă nu se găsesc soluţii de salvare a economiei, cei ce vor supravieţui după coronavirus vor pieri din alte cauze.

România, pentru prima oară în istorie, s-a sincronizat cu restul ţărilor, luând măsuri identice. Este adevărat că numărul infestaţilor, a persoanelor aflate în carantină este relativ mic în raport cu situaţia din alte ţări, dar cel puţin până acum guvernului, autorităţilor locale, nu li se pot imputa greşeli mari. În schimb au fost făcute greşeli punctuale, de directori de spitale, poate şi de cadre sanitare. Deocamdată, situaţia pare a fi în regulă în ceea ce priveşte protecţia cetăţenilor, care trebuie să înţeleagă că trebuie să stea închişi în case. Sunt promiţătoare şi măsurile luate de guvern de susţinere a firmelor  şi salariaţilor pentru evitarea intrării în colaps a întregii economii naţionale.

Aşa cum spuneam, a venit timpul ca statul să demonstreze că îşi poate proteja contribuabilii, care până acum au susţinut statul prin impozite şi taxe.