Image 1
Image 2

Ciuma roșie, după 29 de ani

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Cea mai lungă zi, cea mai scurtă noapte. Solstițiul de vară nu este sărbătorit. De-a lungul timpului în datele de 21 și 22 iunie au avut loc evenimente istorice de o importanță covârșitoare. Nu sunt sărbătorite. Sunt trecute cu vederea din varii motive.
În noaptea de 21/22 iunie 1941 i s-a ordonat armatei române să treacă Prutul. Mareșalul Ion Antonescu a rostit celebrul ordin “Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!”

În aceeași noapte a început celebra operațiune Barbarossa, prin care Germania ataca Uniunea Sovietică, având susținerea politică a Marii Britanii. Marele Winston Churchill nu bănuia că următoarea țintă era țara lui.
După multe decenii, la 22 iunie 1995 România înainta în mod oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană.

Se întâmpla după celebra, dar uitata declarație de la Snagov unde 14 partide se întruneau și se puneau de acord că România trebuie să intre în UE. Probabil în 21 și 22 iunie se vor fi întâmplat și alte evenimente care au schimbat istoria.

Facem un salt în timp. Suntem în 21 și 22 iunie, în România anului 2018. Ici-colo, în diverse orașe pâlcuri de protestanți. Se aud slogane greu de perceput din perspectiva anului 1995. Partidul președintelui Ion Iliescu, cel care a inițiat, ca partid de guvernare, întâlnirea de la Snagov, este motivul protestelor.

Se strigă “PSD, Ciuma Roșie”, un slogan care se făcea auzit și în anul 1990, “PCR, ciuma roșie” transformat ad-hoc în “FSN, ciuma roșie”.

Definind comunismul, “ciuma roșie” nu este o invenție a zilelor noastre, ci un concept care străbate istoria ultimilor 29 de ani. Este echivalentul, o replică la “ciuma brună” care definea hitlerismul.

Cum de nu a reușit PSD să scape de acest calificativ, de această acuzație? Majoritatea celor care protestează în aceste zile, fiind tineri, nu au cunoscut în mod direct perioada anilor ’90 din secolul trecut. Unii erau eventual în burțile mamelor care protestau în Piața Universității în mai, iunie 1990.

Vorbim, în fond, nu de reformarea PSD, pentru că partidul a trecut prin câteva faze de reformă, ci despre modernizarea PSD. În ce constă modernizarea unui partid? Un nou limbaj, o nouă atitudine, o nouă raportare la valori.

Sub niciunul dintre președinți, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea, partidul social democrat nu a lucrat la “morală”. Actualul președinte Liviu Dragnea este la antipod în raport cu primul președinte. Ion Iliescu trecea drept “sărac și cinstit”, dar sub el a început marele jaf al României.

Poporul are un organ care simte în mod natural când ceva nu este în regulă și, instinctiv, se apără. Protestatarii de azi simt că ceva nu este în regulă cu PSD, însă nu știu cu precizie ce anume. De aceea recurg la slogane, clișee, marote, uneori la gesturi obscene. Greu de admis, dar și ei, deși mulți sunt în pantaloni scurți, sunt parte a “poporului”.

Modificările la Legile Justiției, modificări necesare, sunt invocate ca motive ale protestelor, însă cauza profundă este alta. Ele, aceste modificări, oferă ocazia, nu sunt cauza, cum ar spune un revoluționar din alt veac, un veac al revoluțiilor adevărate.

Ce anume nu este în regulă cu PSD? De ce s-a reformat acest partid doar pe jumătate, de ce nu a devenit un partid modern, asemeni altor partide socialiste din UE? Un răspuns lejer, relativ simplu: pentru că are un președinte ca Liviu Dragnea.

Mergând mai în profunzime, se ajunge într-o zonă sensibilă, se ajunge la talpa țării, de care nu te poți atinge. Altfel spus, se ajunge la electorat, la baza electorală a PSD. Dacă poporul, o mare parte a poporului, urmează, și votează, politicieni de felul lui Victor Ponta, a lui Liviu Dragnea, așa cum a votat masiv și politicieni ca Traian Băsescu, n-ai ce face.

N-ai altceva de făcut decât să scandezi pe străzi “PSD, ciuma roșie!”. Interesant de observat aici este că mare parte din necazurile de azi ale PSD i se trag de la “reformarea” statului de drept, a justiției, izvorâte din gândirea lui Traian Băsescu. O altă ciumă, fără o culoare bine definită, deși la un moment dat se lega de revoluția portocalie.

Sigla Informatia Zilei

Politica luată la mişto

Mai degrabă polemist decât miştocar, Viktor Orban este excepţia care întăreşte regula că democraţia până la urmă poate fi doar un joc al hazardului. Nu aş porni de la veşnicul scandal de la Băile Tuşnad din fiecare vară, ci de la observaţia lui că de când el este prim ministru al Ungariei, în România s-au schimbat 20 de prim-miniştri.