Image 1
Image 2

Ciondăneala, ridicată la rang de politică de stat

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

    Când vrei să descrii cât mai precis viața politică de pe Dâmbovița limba română se dovedește prea săracă. În schimb aceeași limbă, mânuită cu o măiestrie desăvârșită de politicienii în vogă, se mișcă la fel de repede și este la fel de otrăvitoare ca o limbă de viperă. Atenți la nuanțe, sarcastici, ironici, deși cu un bagaj relativ redus, o mână de politicieni reușesc să ofere un spectacol zilnic, atrăgător prin aparența de noutate.

Dezvăluirile se țin lanț, dar nu află nimeni nimic. Acuzațiile nu se mai termină, dar nu se ajunge decât extrem, extrem de rar în justiție. Ciondăneala zilnică a fost ridicată la rangul de politică de stat din moment ce principalii actori sunt președintele țării, primul ministru și președintele Senatului. Unul zice că i-a dat altuia un telefon, celălalt răspunde că nu a primit niciun telefon. Altul spune că a cumpărat legal 300 de hectare de teren, alții spun că la mijloc este o ilegalitate.

Unul vrea să se desecretizeze dosarul Dunărea prin care fosta Securitate manevra banii din exporturi, altul răspunde că nu este pe ordinea de zi.  Unii vor comisii parlamentare acum, ceilalți propun să se mai amâne. Se fac mincinoși, mitocani, incapabili, imaturi, hoți cu o nonșalanță demnă de copiii din clasa a treia primară. De fapt dacă niște copii s-ar comporta așa la școală li s-ar scădea nota la purtare, ar fi trimiși la școala de corecție.

Ne place sau nu, stilul a fost lansat de președintele Traian Băsescu. A început cu bilețelul roz, ajuns în poșeta doamnei Udrea și apoi îndreptat împotriva premierului Călin Popescu Tăriceanu. Expresia primordială poate fi considerată “te pretinzi european, cu papion”  aruncată  de președintele Băsescu premierului Tăriceanu, într-o emisiune TV. De atunci nu se mai termină. Președintele pune etichete pe fruntea fiecărui adversar, iar drept răsplată este făcut harcea-parcea în public de oricine dorește să-l înjure. Nu mai există respect reciproc, imaginea instituțiilor fiind pe măsura disprețului pe care și-l poartă unii altora.

Ciondăneala nu se oprește la adversari. Se ciondănesc mai cu seamă aliații. Zi după zi se trag săgeți otrăvite dinpre PSD spre PNL, dinspre Crin Antonescu spre Victor Ponta. Din când în când mai trage cu tunul și Dan Voiculescu, când într-o direcție, când în alta. Important este să iasă fum. Cine va descâlci aceste ițe încâlcite? Cine altcineva decât o comisie parlamentară. Această problemă este la ordinea zilei. PSD crede că Traian Băsescu este la pământ și acum este momentul să se acționeze.

Crin a ezitat din motive numai de liberali știute. Terenul cumpărat de Ioana Băsescu s-a transformat într-o adevărată fâșie Gaza. CEC-ul, prin președintele Ghețe, menținut în funcție la intervenția lui Băsescu,  joacă rolul fostei Uniuni Sovietice, care parcă ar fi finanțat mișcările teroriste.

Ce să înțelegi de aici? Că PSD a rămas singur în lupta cu Traian Băsescu? Ar fi vrut liberalii să se dea cu președintele sau doar Crin și-a pus ochii pe electoratul lui Băsescu? Cert este că pentru un candidat liberal alegătorul de dreapta  este mai sigur decât social democrații lui Ponta. Ezitările împrăștiatelor partide de dreapta pot forța ruperea alianței dintre un partid de dreapta ca PNL și un partid de stânga ca PSD.

Crin Antonescu poate că vede o pradă mai apropiată, o rampă de lansare spre președinție mai sigură pe dreapta. Atunci se justifică, în parte, ciondăneala zilnică. Una dintre condiții este scoaterea lui Băsescu din joc sau menținerea lui? Aceasta- a fost întrebarea până la declarația tranșantă a lui Crin Antonescu împotriva lui Băsescu. Desemnarea lui Ilie Sârbu, socrul premierului, în fruntea comisiei dă o anumită siguranță că subiectul nu va fi îngropat. Dar ciondăneala rămâne tot ciondăneală.