Image 1
Image 2

Ciocnirea marilor ambiții

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Nu se ciocnesc doar civilizațiile, ci și marile ambiții omenești. Până la urmă în fruntea unor instituții, a unor partide, a unor asociații profesionale, ajung oameni ambițioși, oameni care își doresc celebritate, putere și influență.

  Nu poate ajunge președinte de țară un om care nu-și dorește acest lucru. Nu poate ajunge șeful armatei, președinte al parlamentului, șef de serviciu secret, prim-ministru cineva care nu-și dorește aceste lucruri.

În sfârșit, nu poate ajunge cineva procuror general, procuror șef al DNA, dacă nu-și dorește cu ardoare acest lucru.

În multe împrejurări se spune despre procurori, despre judecători, că și ei sunt oameni. Deci supuși ambițiilor, greșelilor omenești. În virtutea acestor însușiri omenești trebuie judecate toate persoanele ajunse în funcții publice de primă importanță.

O parte dintre cei care-și împlinesc ambiția de a ajunge într-o funcție înaltă fac saltul de la persoană la personalitate.  Dintre cei care au fost cândva premieri, ca să luăm un singur exemplu, redevin persoane banale, șterse. Alții rămân în memoria colectivă ca mari personalități. Puși la examenul celebrității, Adrian Năstase îl eclipsează pe Victor Ciorbea, ba și pe mai recenții premieri Sorin Grindeanu, Mihai Tudose.

Așa stau lucrurile și în sistemul serviciilor secrete, și în justiție. Virgil Măgureanu rămâne un reper ca director al SRI, în vreme ce George Maior părea când ocupa funcția o figură mai ștearsă, chiar pus în plan secund de adjunctul său Florian Coldea. O personalitate puternică s-a dovedit a fi Laura Codruța Kovesi. O tânără novice este adusă dintr-un oraș de provincie la București, foarte probabil cu dorința de a deveni un instrument în mâna unor persoane de mare forță și influență. Toate firele duc la președintele Traian Băsescu. A fost Kovesi un simplu instrument prin care oameni din umbră și-au rezolvat interesele? A fost o personalitate puternică, un șef independent al celei mai temute instituții din România post comunistă? Despre DNA au apărut și bancuri. L-am auzit chiar de la un episcop: la șase dimineața cineva bate la ușă. Cine-i? – întreabă omul lui Dumnezeu. Moartea, se aude vocea de dincolo de ușă. Ah, răsuflă ușurat omul, credeam că-i DNA.

Asta spune multe despre modul în care a fost receptată forța unei instituții. Și această imagine de forță i se datorează Laurei Codruța Kovesi. Ea a ridicat DNA la rangul de instituție supremă a dreptății și adevărului, a curățirii României de răul cel mai mare, de cancerul societății: corupția.

După revocarea ei din funcție, s-au pus în discuție rezultatele. A fost sau nu curățată România de corupții cei mai răi? Unii spun că da, și o susțin în continuare pe fosta șefă DNA. Alții consideră că DNA a fost transformat într-un instrument politic prin care o tabără politică își executa adversarii politici.

Se merge și mai departe: DNA ar fi fost folosit pentru lichidarea capitalului românesc în favoarea capitalului străin, a multinaționalelor. Este o acuzație extrem de gravă care până la urmă va trebui lămurită.

Se aduc în discuție și abuzurile pe care le-ar fi făcut o parte dintre procurori. Cazul de la Ploiești a compromis munca unor procurori onești.

Peste întreaga activitate a DNA a început să planeze neîncrederea. Acum se lovește la vârf, chiar în cea care devenise simbolul luptei anti-corupție. Personalitate puternică, o adevărată Ioana D’Arc a Justiției, Laura Kovesi a fost chemată să conducă procuratura UE, pe cale de înființare. Cum nu poți fi profet în propria țară, este stopată de colegii procurori. Cum se va finaliza dosarul Kovesi? Lupta continuă cu aceeași înverșunare și dintr-o parte și din alta.

Sigla Informatia Zilei

Generalii şi politica

Asculta acest articol La fel cum pandemia de Covid a adus nume noi pe scena publică, din domeniul medical, la