Asculta acest articolDin diverse cauze cel mai nou partid nu a primit atenţia cuvenită nici din partea presei, nici din partea publicului. USR pare să se fi născut orfan. De fapt s-a născut din nimic. Un ONG condus de un tip care reclama pe toată lumea din Bucureşti în momentul în care se ridica o construcţie, se afecta un parc, se distrugea o clădire veche, s-a decis să candideze la alegerile locale şi a obţinut un scor neaşteptat. Uniunea Salvaţi Bucureştiul s-a transformat în Uniunea Salvaţi România şi a ajuns a treia forţă politică din parlament.
A luat voturi din dreapta, de la fostul PDL, de la PNL, astfel că în loc să fie un mare partid adversar al stângii au apărut două partide. Nu mai punem la socoteală pierderea pe care a suferit-o PMP din cauza USR. Partidul lui Băsescu ar fi obţinut un scor mult mai mare dacă nu se ivea USR.
Primit cu entuziasm mai ales pentru că se spunea că aduce oameni care n-au mai făcut politică, creditat de intelectuali, trecând drept cinstiţi şi incoruptibili, foarte curând avea să se vadă că noul partid nu se deosebea prea mult de vechile partide. Au început disputele interne, astfel că pe la jumătatea mandatului chiar fondatorul partidului s-a văzut obligat să-şi dea demisia. Nicuşor Dan nu are calităţile necesare unui lider politic.
Nu s-au făcut remarcaţi nici alţi posibili lideri. Practic, USR are o imagine de partid al intelectualilor, dar nu de modă veche. Sunt un fel de tehnicieni sau tehnocraţi. Termenul, deşi pare foarte clar, în realitate este foarte ambiguu.
Guvernul Cioloş pare să fi compromis definitiv ideea de guvern de specialişti, de tehnocraţi. Încă o iluzie spulberată, la fel ca votul uninominal.
Acest partid îşi caută în aceste zile un nou drum. Dacă s-ar întoarce ca lider Nicuşor Dan soarta partidului este pecetluită. Se duce de râpă. Dacă vor avea loc alegeri interne corecte nimic nu garantează că noul preşedinte va fi mai pragmatic decât vechiul lider.
Marea problemă a USR nu sunt oamenii, ci faptul că nu are o ideologie. Ca şi în cazul PP-DD, nu a apărut un teoretician care să dea o direcţie ideologică. Despre program nici nu poate fi vorba.
USR a câştigat pentru că a dat impresia că este altfel decât restul partidelor. A stors voturi cu slogane inspirate din “statul de drept”, din “lupta anti-corupţie”. O idee economică, una socială, despre reforme în Sănătate sau Educaţie nimeni nu poate pretinde că a auzit-o de la USR.
În schimb, Nicuşor Dan s-a supărat pe partid ca văcarul pe sat din cauza definiţiei familiei. USR a organizat un referendum pe tema familiei. Unii au votat pentru acceptarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, alţii au votat pentru familia tradiţională. Nu am înţeles de ce s-a organizat acel referendum. Pe cine interesa poziţia oficială a USR? Nişte naivi.
Se vorbeşte că Dacian Cioloş şi-ar fi pus ochii pe USR. Cantitativ, partidul are suficienţi parlamentari ca să se poată face auzit. Fostul premier tehnocrat are un anumit profil care îl califică pentru conducerea unei formaţiuni politice. Probleme ridică însă oamenii din partid, care se pare că nu au pic de respect faţă de disciplina de partid. În numele dreptului la opinie nu suportă rigorile unui statut. Într-un cuvânt sunt mai apropiaţi de tipul anarhistului decât de cel al politicianului.
De fapt, USR s-a autodefinit ca un partid-antisistem. S-a specializat pe demonstraţii de stradă. Sun bune şi protestele, însă trebuie să propui ceva în locul a ceea ce vrei să dărâmi.
Cu sau fără lider, drumul USR este învăluit în ceaţă. Nu ştii nici ce vrea. nici ce nu vrea cu adevărat. O salvare, totuşi, există: transformarea lui într-un partid prezidenţial. Este singura nişă rămasă liberă.
