Asculta acest articolNu se știe cum va evolua noul guvern, însă este un uriaș orizont de așteptare. Ceea ce se așteaptă în mod normal de la un guvern instalat pentru patru ani se comprimă într-un singur an. Premierul Cioloș trebuie să facă într-un an cât au făcut alți premieri în patru ani. În plus el poartă și povara promisiunilor pe care le-a făcut Klaus Iohannis. Este, ca să spunem așa, cel care trebuie să facă din România țara “lucrului bine făcut”.
Tot în mâna premierului stă și viitorul PNL. Dacă dă greș, cu siguranță liberalii nu vor fi câștigătorii alegerilor viitoare. Va profita, în eventualitatea unui eșec, în primul rând PSD, apoi partidele mai mici care nu au votat guvernul Cioloș. Este vorba despre ALDE și PMP. Și Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu, încearcă să–și facă o platformă de partide de opoziție.
Cei doi adversari se reîntâlnesc, fără să fie asociați, amândoi se profilează ca adversari ai actualei puteri. Care este actuala putere? Puterea executivă se află acum în mâna președintelui și premierului. Parlamentul, prin faptul că niciun partid nu se află la guvernare, întruchipează în cel mai înalt grad puterea legislativă. Acum parlamentarii nu au altceva de făcut decât legi.
Se poate spune că separația puterilor în stat a ajuns la cota cea mai înaltă. Justiția este mai liberă ca oricând. Politicul a fost pus la colț. Singurul pericol în ceea ce privește actul de justiție este integritatea oamenilor din sistem. Dacă nu se vor lăsa corupți, lucrurile se vor așeza într-un timp relativ scurt.
Dacă separația puterilor în stat este, în sfârșit reală, urmează ca instituțiile să înceapă să funcționeze la capacitatea maximă. Condiția este ca niciuna dintre puteri să nu încerce să intre peste altă putere. Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de președinte al Senatului a acuzat DNA-ul de abuz. El trage un semnal de alarmă avertizând că democrația este în pericol și pentru că partidele nu au generat guvernul actual.
Fostul președinte Traian Băsescu merge în aceeași direcție, acuzând faptul că ne îndreptăm spre o republică a procurorilor. Deși sunt două voci izolate, în principiu ei au dreptate. Dar după cum arată situația din țară, după cât de adânc a penetrat corupția instituțiile statului, nu există o altă variantă. DNA-ul trebuie să–și continue acțiunile în forță, chiar dacă uneori se creează impresia că se încalcă drepturile omului.
Din această perspectivă, “actuala putere” este reprezentată și de o parte a Justiției. Alături de președinte și premier, la masa puterii stă mâna lor înarmată DNA. Vor veni alături de ei și alte instituții cu rol coercitiv. Cum va reacționa clasa politică? Se consolează partidele cu pierderea puterii efective, iar liderii lor se vor transforma peste noapte în îngerași?
Mai devreme sau mai târziu, puterea executivă va intra în conflict cu legislativul. Parlamentarii au obligații față de alegători. Fiecare ales când se află în colegiul său se lovește de aceeași întrebare< “Ce ați făcut pentru județ?”. Parlamentarii, în viziunea cea mai simplistă, au obligația de a aduce bani.
Până acum parlamentarii băteau la ușile miniștrilor și cereau în numele alegătorilor bani pentru diverse trebuințe, drumuri, poduri, biserică, școală etc. Toate acestea s-au terminat. Mai precis, se vor petrece în cadru instituțional, prin interpelări în Parlament. Asta este doar una dintre fețele transparenței.
Anul acesta este foarte posibil să nu se pună o presiune foarte mare pe guvern. Dar anul viitor vin alegerile. Fără fonduri repartizate pe criterii politice, campania electorală va lua o turnură cu totul nouă. Puterea, adică guvernul, nu va interveni alocând bani pentru susținerea unor primari.
Prin urmare, bătălia se va da pe programe. Desigur, pigmentate din plin cu atacuri la persoană. Chiar nu va participa deloc la bătălia politică și electorală ceea ce numim “actuala putere”? Așa ceva este de neimaginat.
