Asculta acest articolUn episod din relaţia tensionată dintre preşedinte şi PSD s-a consumat în săptămâna dinaintea minivacanţei de 1 mai. Subiectul este delicat. Premierul Dăncilă şi preşedintele PSD Liviu Dragnea au făcut o vizită în Israel. Scopul vizitei pare să fie legat de mutarea ambasadei din Tel Aviv la Ierusalim.
Controversată în sine, intenţia Israelului de mutare a ambasadelor a devenit un motiv de dispută dintre Statele Unite şi UE. Dintre ţările Uniunii Europene doar Cehia şi România şi-au anunţat disponibilitatea de a-l urma pe Donald Trump în această acţiune în forţă de politică externă într-o zonă
explozivă.
Liviu Dragnea s-a lansat într-un proiect periculos, evident cu intenţia de a intra în graţiile preşedintelui Trump şi a Israelului. De aici s-ar putea să avem de câştigat. Tot atât de mult s-ar putea să avem de pierdut.
Preşedintele Iohannis s-a situat de partea UE. Modul în care a intervenit a fost total nediplomatic. Referindu-se la vizita premierului Dăncilă şi Liviu Dragnea în Israel, o vizită oficială, Klaus Iohannis s-a exprimat cu totul nepotrivit, de-a dreptul ireverenţios: “Cine ştie ce înţelegeri fac aceştia cu evreii”.
S-ar părea că Dragnea l-a atras pe Iohannis într-un teren minat. Frizând o atitudine antisemită, expresia este cu atât mai nepotrivită cu cât vine din partea unui etnic german. Pe de altă parte gruparea Dragnea, incluzând aici guvernul, pare să-şi fi asigurat o linie directă cu preşedintele Trump întărind astfel parteneriatul strategic cu SUA.
România nu excelează în politica externă. Nici nu se ştie dacă politica externă este atributul preşedintelui sau dacă şi guvernul are dreptul constituţional de a se implica în politica externă a ţării. Guvernul nu l-a informat pe preşedinte că va discuta despre mutarea ambasadei. Nu l-a informat nici premierul că va efectua o vizită în Israel. Prin urmare, preşedintele a cerut public demisia premierului Dăncilă. Premierul i-a răspuns că nu vede niciun motiv de a-şi da demisia.
Aici ne aflăm, în acest punct. Demiterea guvernului se poate face fie prin moţiune de cenzură, fie prin demisia personală a primului ministru. Viorica Dăncilă, după cum s-a văzut, a refuzat cererea preşedintelui. Rămâna a doua variantă, moţiunea de cenzură.
Majoritatea parlamentară, în ciuda prestaţiei guvernului, chiar dacă există atâtea nemulţumiri privind legea salarizării, în ciuda devalorizării leului, a inflaţiei galopante, a creşterii preţurilor şi dobânzilor bancare,
pare de neclintit. Cu toate acestea, ar fi firesc, ar fi un gest politic responsabil din partea opoziţiei, a PNL şi USR, să dea curs cererii preşedintelui şi să înainteze o moţiune de cenzură.
Traian Băsescu anticipează un eşec, însă declară că se va merge alături de restul partidelor şi parlamentarii PMP vor vota moţiunea. Se mai adună opt voturi de la grupul lui Victor Ponta. Sigur că nu sunt suficiente pentru dărâmarea guvernului, însă ar da ocazia unor dezbateri în Parlament pe marginea politicilor financiare greşite ale PSD.
Dacă nu se va înainta o moţiune de cenzură, preşedintele Iohannis iese foarte prost din această afacere. 2018 fiind un an premergător alegerilor prezidenţiale din 2019, Klaus Iohannis trebuie să se repoziţioneze pe scena politică pentru a-şi maximiza şansele de a-şi reînnoi mandatul. Îl urmează cineva în dorinţa lui de a doborî guvernul Dăncilă? În aceste zile a pierdut o bătălie, dar adevăratul război electoral abia începe.
