Cine cu cine nu se ceartă? | Informaţia Zilei

Cine cu cine nu se ceartă?

Scris de Dumitru Păcuraru, 22 octombrie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Este mult mai uşor să facem o statistică a celor care se ceartă decât a celor care îşi dau mâna pentru interesul general. Vedem ce relaţii sunt între partide cu ocazia negocierilor pentru formarea unei majorităţi în jurul PNL. Vedem ce relaţii sunt între instituţii. Mai exact, ce relaţii nu sunt între instituţiile fundamentale.

Dar între partidele care erau ca nişte fraţi siamezi ce relaţii sunt?

Strâns lipite pe vremea manifestaţiilor de stradă, acum între PNL şi USR sunt fricţiuni greu de înţeles fără să facem trimitere la interesele electorale. Liderul USR vorbeşte despre lipeli, despre impovizaţii, arată că PNL este în imposibilitatea de a forma o majoritate în Parlament. Vedem acum cât se poate de clar că USR într-adevăr vrea alegeri anticipate.

După o săptămână de negocieri încă nu se ştie cu exactitate care este poziţia USR faţă de PNL. Nu ştim dacă toţi parlamentarii USR vor vota guvernul dacă, totuşi, se va ajunge la o înţelegere între Ludovic Orban şi Victor Ponta.

Dacă partidele care au votat moţiunea vor merge mai departe, are cineva siguranţa că va trece guvernul Orban? Nu mai este sigură nici formarea unei majorităţi pe stânga. Săgeţile dintre Ponta şi Dăncilă nu sunt de natură să aducă pacea între Pro România şi PSD. Dacă parlamentarii Pro România vor vota guvernul s-a cam terminat orice posibilitate de colaborare viitoare între cele două partide atâta vreme cât Viorica Dăncilă rămâne la conducerea PSD. Poate şi după plecarea ei nu se va uita trădarea lui Ponta.

Avem, aşadar, două perechi de partide ce par ireconciliabile. PNL-USR ar avea nevoie de un mediator. Cine altul ar putea fi decât Klaus Iohannis? PSD – Pro România are, de asemenea, nevoie de un liant. Cine le-ar putea uni? Probabil fostul lider Adrian Năstase.

Nu stau mai bine nici ALDE şi PMP, partiduleţele care s-au rupt din PNL, respectiv din PDL. Tăriceanu şi Băsescu şi-au luat câte o feliuţă din partidele pe care le-au condus şi cu cele cinci procentuleţe pe care le au contribuie şi ele la tulburarea vieţii politice.

Desigur, importanţa lor creşte atâta vreme cât nu se pot realiza majorităţi fără ele. într-un fel sau altul, situaţia se va rezolva de la sine. Dacă nu trece guvernul Orban, va fi desemnată o altă persoană cu formarea guvernului. Tot de la PNL. Poate viitorul premier desemnat va fi mai abil şi va reuşi să adune voturile necesare.

Dacă guvernul trece lucrurile vor fi şi mai încurcate. PNL va fi ţinut în frâu din toate direcţiile. în primul rând va fi jucat pe degete de USR. Apoi de Pro România şi ALDE. Ca întotdeauna, UDMR va emite pretenţii. Dorind să se afirme ca reformator al României, şi Klaus Iohannis va pune presiune pe premier şi pe guvern. În niciun caz pace nu va fi. Partidele au învăţat că dacă pun primari şi consilieri peste tot în ţară îşi pot forma structuri teritoriale puternice. Iau drept exemplu PSD. Atâta vreme cât are structuri teritoriale, PSD iese victorios din toate crizele. A căzut guvernul înaintea alegerilor din 2016, partidul a luat un scor uriaş la parlamentare. La fel se poate întâmpla şi la alegerile din 2020. Nici nu înţelegem de ce se tot plânge Viorica Dăncilă. Prin căderea guvernului PSD, din opoziţie are şansa de a câştiga alegerile de anul viitor.

De fapt, Dăncilă se gândeşte la soarta ei. După prezidenţiale PSD îşi va căuta un lider puternic. Acesta ar putea fi Victor Ponta? Acesta este planul nu atât de secret încât să nu-l ştie fiecare pesedist, fiecare refugiat din Pro România. Poate noului partid i se va schimba numele în PSD Pro România, atingându-se astfel coarda sensibilă a naţionalismului românesc. Dar şi naţionaliştii se ceartă. Să nu anticipăm. Deocamdată să urmărim cine cu cine se ceartă. Pentru ce se ceartă este mai greu de înţeles.

Abonează-te acum Online!
  • Goldis Admitere

  • Dacă vrei ca reclama ta să apară aici, sună la 0261.767.303 sau 0724.103.517