Image 1
Image 2

Cine are tot interesul să-l scoată pe Dan Barna din cursa prezidențială?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Dacă aș fi consultant politic, așa cum este onorabilul domn Cozmin Gușă, de exemplu, și aș fi întrebat “Cine are tot interesul să-l scoată pe Dan Barna din cursa prezidențială?” aș răspunde, fără să stau pe gânduri, că în primul rând Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă, la unison, iar în plan secund, Mircea Diaconu și, dacă va candida, Alexandru Cumpănașu.

L-aș mai adăuga și pe Theodor Paleologu, păstrându-l ca rezervă pe Viorel Cataramă. Nu l-aș exclude nici pe Kelemen Hunor, la fel cum m-aș gândi la ne-candidați, însă direct interesați de alegeri, precum Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, precum și o serie de politicieni din linia a doua, destul de puternici să poată influența direcția partidelor din care fac parte.

Nu m-aș aventura să avansez și motive ce țin de oportunitate, diplomație, politică externă etc. Nu aș implica în chestiunea candidaturilor la președinția României nici instituțiile de forță, SRI, DNA, precum și instituții mai puțin vizibile, dar cu o mare forță de reacție și contra-reacție la orice intenție de schimbare radicală. Sau, cum le place semi-docților să spună, la orice “schimbare de paradigmă”.

  Nu știu dacă suntem în situația unei reale “schimbări de paradigmă”, dar o schimbare radicală este așteptată cu nerăbdare. Nu trebuie să facem un prea mare efort de gândire pentru a ne da seama că suntem în pragul unei schimbări radicale care poate fi sintetizată într-o expresie banală, dar imperativă: AȘA NU SE MAI POATE!

Nu știu dacă Dan Barna este personajul providențial așteptat să facă schimbările cerute de întreaga Românie, dar alianța USR-PLUS este percepută ca o construcție politică realizată pentru a schimba radical România.

Din această perspectivă Dan Barna devine candidatul cel mai periculos pentru partidele mari. PNL simte că prin apariția USR-PLUS i s-au diminuat șansele captării voturilor electoratului tradițional de dreapta. PNL și USR-PLUS își pescuiesc voturile din același bazin electoral.

Se merge atât de departe încât se spune că dacă USR-PLUS nu ar avea candidat Klaus Iohannis ar câștiga alegerile prezidențiale din primul tur. Așadar nu este interesat președintele Iohannis să-l determine pe Dan Barna să nu mai candideze? Instrumente se găsesc. Cea mai la îndemână metodă este provocarea unor rupturi în interiorul USR.

PSD este direct interesat de candidatul aflat în poziția a treia, care este o amenințare directă la calificarea candidatului său în turul doi. Diferența dintre Viorica Dăncilă și Dan Barna la început de campanie este de câteva procente neglijabile. La euroalegeri PSD și USR-PLUS au obținut rezultate atât de apropiate încât abia se pot diferenția. Teoretic, aceleași partide aflate în fața unor noi alegeri își pot repeta performanțele și contraperformanțele.

Ceea ce la USR-PLUS poate fi considerat performanță, prin obținerea unui scor de 22-23%, același procent în cazul PSD este o contraperformanță.

Un rezultat de relativ egal între Viorica Dăncilă și Dan Barna, înseamnă catastrofă pentru liderul PSD și scor spectaculos în cazul candidatului USR-PLUS.

Dan Barna încurcă toate socotelile. PNL și Klaus Iohannis încep să aibă emoții că ar putea intra în turul doi.

Viorica Dăncilă își vede amenințată de același Dan Barna șansa de a intra în turul doi.

Campania este abia la început, dar atacurile au început cu o intensitate ca de sfârșit de campanie. Acest lucru se întâmplă pentru că pentru prima oară într-o competiție prezidențială nu sunt cunoscuți finaliștii, întotdeauna reprezentanții partidelor mari. De data aceasta locul doi este mai râvnit decât prima poziție.

Populismul de stânga și demagogia de dreapta

Vorbim despre partidele populiste ca și cum partidele tradiționale ar fi sinceritatea întruchipată. Nu promit mai mult decât pot livra, nu manipulează, nu introduc teme false în discursurile lor, într-un cuvânt, nu înșală poporul?