Asculta acest articolGreu de crezut, dar și alegerile au propria lor zi. Are loc în prima joi din luna februarie. Cum ar trebui sărbătorită ziua alegerilor? Prin voie bună, cu o veselie generală sau ca pe o zi de doliu?
Din câte ne amintim, după fiecare rând de alegeri se spune că s-a votat prost. Niciodată, în ultimii 32 de ani, alegătorii nu au fost mulțumiți de cei aleși. Indiferent de partidul aflat la guvernare, dezamăgirile s-au ținut lanț. Se pare că urmașii vor avea probleme în a alege politicieni care merită să li se ridice statui.
Ei înșiși conștieni că nu sunt foarte populari în rândul publicului, politicienii s-au jenat să-și marcheze în vreun fel ziua. Conceptul în sine este prea vast. De la ce funcție în sus se poate considera un membru de partid om politic?
Un consilier local este politician? Pus în slujba unui partid, se cheamă că este om politic. Un primar ales pe lista unui partid este politician din cap până-n picioare. Tot ce face poate fi integrat în zona politicului. Un parlamentar este un om politic. Chiar dacă pleacă dintr-un partid și devine indendent tot politician rămâne. Dată afară din AUR, senatoarea Diana :oșoacă este om politic.
Toate guvernele sunt politice. Deși președintele României nu este înscris într-un partid, el este primul politician al țării.
Sigur că nu toți cetățenii care au un carnet de partid în buzunar și plătesc cotizație pot fi considerați oameni politici. Dar în sensul larg al cuvântului ei se încadrează în ceea ce numim “clasă politică”. În întregul ei, întreaga clasă politică, în fiecare primă joi a lunii februarie, această uriașă componentă socială își sărbătorește ziua. Aleșii însă nu ies la paradă, nu chefuiesc ca la revelion. Practic nu marchează prin nimic propria lor zi.
Recent, în 15 ianuarie, a fost săbătorită Ziua Culturii Naționale. În întreaga presă s-a marcat evenimentul, prin diverse modalități. S-au depus coroane de flori la monumente, la statuile unor oameni de cultură, s-au organizat serbări școlare, au avut loc simpozioane etc.
Deci cultura are ceva palpabil, măsurabil prin cărți, reviste, opere de artă. Politica are și ea rezultate. În urmă cu câteva zile s-a marcat un eveniment politic, împlinirea a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Aderarea a fost un act politic, realizat de politicieni aparținând tuturor partidelor.
România, spre deosebire de alte țări, nu a avut și nu are partide anti-europene. Spre stupefacția parlamentarilor, cu ocazia marcării celor 15 ani de la aderarea României la UE, și AUR s-a declarat partid european. Este adevărat că declarația parlamentarului Sorin Lavric a stârnit hohote de râs din partea parlamentarilor celorlalte partide. Este AUR un partid anti-european? Ne aducem aminte că a fost votat masiv de românii din străinătate. Liderul său, George Simion, chiar în aceste zile se află în Spania. Se pare că a fost săltat de forțele de ordine spaniole când a dorit să organizeze o manifestare publică pentru a arăta că AUR este partidul preferat al românilor din străinătate.
AUR are însă mari probleme de abordare. Chiar cel desemnat președinte de onoare, Călin Georgescu, alunecă periculos spre extreme într-o problemă extrem de sensibilă, a holocaustului. Din acest punct de vedere AUR nu este un partid european.
Dacă acceptăm că există o zi a alegerilor, și partidul lui George Simion este îndrituit să o sărbătorească. Ba chiar mai mult decât alte partide care pierd încrederea populației pe zi ce trece. PNL scade în sondaje, USR de asemenea.
PSD se menține pe primul loc, dar pierde aderenți. Singurul partid care crește este AUR. Asta înseamnă că numai AUR are motive să sărbătorească ziua alegerilor. Un paradox al politicii din România.
