Image 1
Image 2

Cine a câștigat meciul din 10 august?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

După intensele pregătiri strategice din partea ambelor părți, mintingul de anul acesta anunțat ca un taifun la care vor participa 250.000 de persoane, nu s-a ridicat la înălțimea evenimenteleor din 10 august anul trecut.

Desigur, numărul contează. În București au răspuns chemării organizatorilor în jur de 25.000 de persoane. Nu s-au văzut nici atât de mulți jandarmi ca anul trecut și erau în cămăși cu mânecă scurtă, ca niște băieți ieșiți la plimbare. Au mai lipsit, din partea guvernului, mascații, tunurile cu apă, grenadele fumigene, sprayurile paralizante. Din tabăra protestanților au absentat grupurile agresive, capabile să penetreze apărarea și să-i scoată pe jandarmi din dispozitiv.

Pe scurt, a fost o confruntare pașnică, ca un meci aranjat.

Se pune întrebarea, cine a câștigat? De regulă câștigă organizatorii. Cine au fost organizatorii? Diaspora, o parte dintre organizațiile românilor din străinătate, au criticat politizarea evenimentului și nu au participat. USR a refuzat să adune semnături de susținere pentru prezidențiabilul alianței USR-PLUS.

Ceva mai departe de Piața Victoriei, într-un cort mare, PNL a adunat semnături de susținere pentru candidatura lui Klaus Iohannis. Deci, ceva s-a câștigat. Dar s-a și pierdut. Mai ales că președintele a vorbit despre “comemorarea” unui an de la protestele din 10 august,  PNL poate fi acuzat că a profitat de situație într-un mod care nu-i face onoare.

Protestele rămân proteste, ori de cine ar fi organizate. Ele au darul de a forma o categorie de cetățeni care își fac din ieșirea în stradă un obicei, un hobby. Au nevoie de un o țintă pe care să o huiduiască și de un obiect concret în care să arunce măcar cu ouă și roșii, dacă nu cu vopese și sticle incendiare. Anul trecut ținta a fost Liviu Dragnea, iar obiectivul, sediul guvernului, era disproporționat de bine păzit de jandarmi mascați, de tunuri cu apă, de gaze lacrimogene.

Politica defensivă a guvernului Dăncilă de anul acesta i-a dezarmat și pe protestatari. Mitingul a fost destul de moale. Se pune întrebarea cum se va marca ziua de 10 august în anii următori, când la guvernare va fi o coaliție a partidelor care au fost în stradă, respectiv PNL și USR? Direcția huiduielilor se schimbă în funcție de culoarea politică a guvernanților.

PSD a venit la guvernare în urma unor proteste de stradă împotriva guvernului Boc. Un viitor guvern de dreapta poate avea aceeași soartă. De aceea nu trebuie exagerată importanța unui miting. Nemuțumiri au fost și vor fi întotdeauna. Partidele de dreapta, respectiv o coaliție de guvernare PNL-USR-PLUS,  se poate dovedi la fel de incapabilă, de coruptă și ineficientă ca guvernarea actuală PSD-ALDE.

Să nu ne facem iluzii că unii sunt foarte buni, iar alții foarte răi. Lucru valabil și în cazul președintelui. Cu ce a fost mai bun Klaus Iohannis decât Traian Băsescu? Ce lucruri “bine făcute” i-au reușit în plus lui Iohannis? Nu se văd de la sine. Este nevoie de mari eforturi pentru a scoate în evidență că a fost un bun șef de stat și merită încă un mandat.

Organizarea mitingului din 10 august pentru marcarea unui an de la alt miting, se înscrie în acest efort de a demonstra ceva. Ce să demonstreze? Că PSD guvernează prost, și doar prin comparație cu Viorica Dăncilă, el Klaus Iohannis, este mai bun de președinte și merită să fie reales.

Nu are rost să ascundem adevărul considerând mitingul ca o manifestare a Diasporei. Mitingul de sâmbătă nu a fost organizat de dragul democrației, ci pentru pregătirea terenului pentru alegerile prezidențiale. Fiind un miting cu o puternică încărcătură politică este o dovadă de ipocrizie să-l prezinți ca pe o manifestare civică. Din cauza excesivei politizări meciul de duminică nu are un câștigător clar definit.  Va trebui să se rejoace, în alte formule.

EDITORIAL-DUMITRU-PACURARU

O campanie electorală atipică

Încet, dar sigur, se profilează intrarea într-o campanie electorală atipică. Deocamdată limbajul polarizant, dreapta-stânga, populism-extremism, nu trădează obiectivele ascunse ale fiecărei formațiuni politice.