Asculta acest articolAlegerile din Italia arată cu destulă claritate direcţia câştigătoare în politica europeană: populismul. După Austria, iată că Italia alege antisistemul, lupta împotriva corupţiei şi nu în ultimul rând respingerea străinilor care le-au invadat ţara în ultimii ani.
Dacă ar fi să căutăm o formaţiune cu care partidul “Cinci Stele” are cele mai multe asemănători ar trebui să ne oprim la USR.
Având programe parţial asemănătoare, lupta împotriva corupţiei, atitudinea anti-sistem, partidului care şi-a propus să salveze România îi lipseşte partea populistă.
Lipsa unor lideri carismatici, de fapt lipsa totală de personalităţi capabile să atragă prin discurs, situează USR la o limită cuprinsă între cinci şi zece procente. Ca în cazul Mişcării “Cinci Stele” şi USR a devenit partid prin transfomarea unei mişcări civice în formaţiune politică. Dar asemănările, prin prisma rezultatelor, se limitează doar la alegerile din Bucureşti. În ţară USR nu a mai prins consistenţă.
Din perspectiva populismului, partidul care a obţinut cele mai multe voturi la alegerile parlamentare din Italia de duminică are un corespondent român doar în PSD.
Doar social democraţii au atins un grad de populism şi demagogie comparabil cu partidul “Cinci Stele”. Vâna populistă a PSD vine din 1990, de la Ion Iliescu, cunsocând o oarecare scădere în timp, culminând cu perioada lui Mircea Geoană şi într-o oarecare măsură cu perioada când lider al partidului era Victor Orban.
Odată cu preluarea conducerii partidului de Liviu Dragnea, PSD a revenit la populismul funciar din anii de glorie a lui Ion Iliescu. Lucrează, totuşi, cu alte instrumente. Se poate afirma că tărie că PSD a învăţat lecţia populsimului fără limite de la PP-DD, partidul-minune înfiinţat de Dan Diaconescu.
Avem, aşadar o singură direcţie care asigură suscese în alegeri, împărţită între două partide. Ce va lua fiecare din experienţa altor partide europene, cum vor fructifica direcţiile succesului garantat fără multă muncă, şi fără responsabilitate, se va vedea la următoarele alegeri. Acestea sunt alegerile pentru Parlamentul European, care întâmplător cad în acelaşi an cu alegerile prezidenţiale. În 2019, în mai la europarlamentare, se va vedea cât de fructuos este să fii un partid populist şi să promiţi câte-n lună şi-n stele, şi cât de profitabilă electoral este demagogia anti-corupţie.
Ambele direcţii sunt nocive atâta vreme cât se limitează la declaraţii sforăitoare. Fiind la guvernare, având aşadar posibilitatea să pună în practică promisiunile populiste, programul populist al PSD are un grad de periculozitate, afectând pe termen lung dezvoltarea economică. Acţionaând ca o forţă anti-sistem, USR reuşeşte să adune lumea în stradă în numele Independenţei Justiţiei şi luptei împotriva corupţiei, dar nu are un program coerent în această direcţie. Acţiunile USR sunt personalizate strict pentru două persoane: preşedintele Iohannis şi şefa DNA, Codruţa Kovesi.
La rândul său, PSD face eforturi de a personaliza direcţia populistă, în persoana lui Liviu Dragnea.
Tot ce se situează înafara acestor direcţii riscă să nu prindă voturi din partea populaţiei care se lasă emoţionată de discursul anti-sistem şi anti-corupţie şi de discursul populist, bazat pe promisiunile neacoperite economic. În această ipostază se află acum PNL şi PMP, iar ca partid parlamentar, şi UDMR.
Cine va lua potul cel mare, mergând în direcţia celor cinci stele populist-demagogice? Victoria unui partid de tipul USR nu este cu totul exclusă.
