Asculta acest articolZile de foc pentru toate formaţiunile parlamentare. Primul ministru demis înseamnă demiterea întregului guvern. Practic se porneşte de la zero. Principalele partide, PSD şi PNL, vor încerca fiecare să încropească o majoritate. Votul de la moţiunea de cenzură arată că în continuare majoritatea PSD-ALDE există. Preşedintele ar putea desemna o persoană cu formarea noului guvern, la propunerea PSD.
Preşedintele, dacă vrea să fie un jucător, poate desemna cu formarea guvernului o persoană din PNL sau apropiată partidelor de opoziţie. Decizia se ia în parlament. Dacă propunerea cade, se poate face o nouă propunere şi dacă şi aceea cade se declanşează procesul de alegeri anticipate.
Acesta este unul dintre scenariile despre care se poate spune că induce ideea de instabilitate politică. Va avea sau nu va avea Klaus Iohannis curaj să înfrunte coaliţia PSD-ALDE?
Nu poate fi exclusă cu totul posibilitatea ca propunerea preşedintelui de formare a unui guvern de dreapta să întrunească în parlament numărul de voturi necesar, 233. Un număr de foc.
După cum s-a văzut la moţiune, gruparea lui Victor Ponta nu a reuşit să adune decât un număr nesemnificativ de parlamentari. Abia zece parlamentari s-au lăsat ademeniţi de Sorin Grindeanu şi maestrul său, Victor Ponta.
Prea puţini pentru a se putea vorbi despre o autentică grupare care să conteze. Dar luptele interne din PSD nu s-au sfârşit odată cu moţiunea. Nemulţumirile mocnesc. Se va ajunge la scindare? Greu de crezut.
Jocul formării guvernului reîncepe de la capăt. Liviu Dragnea nu a reuşit să spună un cuvânt simplu despre omul pe care l-a propus în fruntea guvernului, că a ales un incapabil, şi este iarăşi în faţa aceleiaşi alegeri. O dată a demonstrat că nu se pricepe la oameni.
Dacă şi de data aceasta criteriul va fi acelaşi, adică fidelitatea faţă de şef, PSD se va găsi după şase luni în situaţia de azi. Dar oare restul conducerii partidului a învăţat ceva din această lecţie aspră?
Şi nu este vorba doar despre persoana premierului care şi-a dovedit incompetenţa. Guvernul Grindeanu în întregul său a dat dovadă de incompetenţă. Liviu Dragnea a crezut că dacă pune în funcţiile de miniştri nişte băieţi şi fete cuminţi, pe cât de linguşitori pe atât de incapabili, s-a rezolvat problema guvernului. Un ministru este mai mult decât un membru de partid care îşi plăteşte cotizaţia lunară şi spune “să trăţi, am înţeles, şefu’!”.
Un ministru trebuie să aibă propria lui personalitate, să aibă o viziune de ansamblu asupra programului de guvernare, să ştie conduce, să aibă autoritate câştigată prin profesionalismul şi capacitatea sa de a se impune în faţa subordonaţilor.
Problema primului guvern PSD se poate transfera şi asupra următorului guvern: dubla comandă, formarea unor cercuri de putere, unul la partid, altul la guvern, insubordonarea premierului faţă de preşedintele partidului.
Nu este bine nici dacă premierul se subordonează liderului, pentru că, din punct de vedere public, riscă să fie considerat o simplă marionetă în mâinile lui Liviu Dragnea. Modelul suprem rămâne în continuare Emil Boc, umilul prim ministru cu care Traian Băsescu a făcut ce a vrut, fără nicio ripostă.
Dilemele lui Liviu Dragnea nu-şi primesc uşor rezolvarea. Faptul că nu poate fi prim ministru din cauza condamnării face din PSD un partid atipic. Deşi este cel mai mare partid, PSD nu este pregătit pentru o conducere bicefală, democratică.
Vor urma zile de foc. Toate calculele înclină spre o majoritate PSD-ALDE, însă atingerea unui număr de 233 de parlamentari într-o singură pălărie nu este un lucru imposibil pentru un preşedinte ambiţios ca Iohannis.
