CE SĂ FACĂ UN TURIST ÎN SATU MARE?

Centrul Nou nu pare să mai fie zonă de promenadă nici măcar pentru cei veniţi acasă în perioada aceasta din străinătate

Asculta acest articol

Nu ascundem că prezentarea oraşului Satu Mare, cartier cu cartier, magazin cu magazin, ne-a fost inspirată de monografia Satu Mare coordonată de Borowsky Samu, lucrarea apărută în 1908 care prezintă cu foarte multă acurateţe cum arăta Satu Mare în acel moment. La o distanţă de peste o sută de ani, am prezentat supermagazinele, dar şi mai micile sau mai marile magazine din cartiere.

Ultima parte a prezentării noastre am dedicat-o descrierii Centrului Vechi şi Centrului Nou. Trebuie să remarcăm faptul că Satu Mare are două centre care se lipesc ca nuca în perete. Nu par să fie compatibile. Nu există elemente care să facă tranziţia de la centrul vechi spre cel nou. Dimpotrivă, din pasivitate şi ignoranţă, centrul vechi se înnoieşte riscând să devină kitschos şi neprimitor, în vreme ce Centrului Nou, din nevoia de “modernizare”, i se distruge specificul. Satu Mare riscă să fie inundat de betoane. Totul devine gri şi neprimitor.

Ce să facă un turist în Satu Mare? Acest lucru ar trebui să stea la baza oricărui proiect. Deocamdată nu se vede nimic bun. Există doar pe hârtie nişte proiecte de milioane de euro. Nu comentăm calitatea estetică a lor.

Natural ar fi ca Centrul Vechi să redevină centru vechi, istoric, în care să domine clădirile vechi renovate, restaurate, care să definească oraşul din perioada guvernării austro-ungare, iar Centrul Nou să fie un model de modernitate din anii 1970-1980 a secolului trecut, din timpul orânduirii socialiste. Nicolae Porumbescu a fost un mare arhitect şi a avut o gândire estetică, o viziune artistică bazată pe elemente de artă populară românească.

Aşadar, Centrul Vechi trebuie să ilustreze o epocă, iar Centrul Nou o altă epocă. De ce se amestecă? Dintr-o lipsă de viziune estetică, istorică şi pragmatică. Parcă dinadins nu se vrea ca Satu Mare să devină o destinaţie turistică.

Nu se vede nicio preocupare de genul acesta. Consilierii municipali nu au niciun cuvânt de spus? Parcă ar exista în umbră o eminenţă cenuşie care dictează ce trebuie să se facă şi ce să nu se facă în municipiul Satu Mare.

Până la urmă Satu Mare nu va fi nici unguresc, nici românesc. Va fi un kitsch.

În concluzie: în numele “modernizării” în Centrul Vechi se distrug elementele specifice perioadei austro-ungare, iar în Centru Nou se elimină arhitectura modernă ce are la bază elemente de artă populară românească.

Consilierii municipali nu au niciun cuvânt de spus? Dar cetăţenii, oamenii de cultură români şi maghiari, nu au niciun cuvânt de spus în apărarea valorilor estetice, artistice care, reabilitate, menţinute în matca lor istorică, pot face din Satu Mare un oraş atractiv, original, o destinaţie turistică?

Plimbare apăsătoare

Plimbarea noastră hai-hui prin Centrul Vechi al Sătmarului a fost una… apăsătoare. Spaţiile goale, cele mai multe în paragină, ilustrând un oraş în care nimic nu pare să meargă, ne-au lăsat un gust amar. Delăsarea şi-a pus amprenta în timp asupra a tot ceea ce era frumos cândva.

Clădirile stau să cadă pe trecători, autorităţile par să nu aibă niciun cuvânt de spus.

Supravieţuiesc eroic, într-o lume a internetului şi a telefoniei mobile, nimeni alţii decât cei ce şi-au deschis câte o mică afacere în domeniul reparaţiilor GSM. Aceştia, instituţiile bancare şi câteva magazine de haine ale căror nume nu spun nimic populează centrul oraşului de pe Someş.

Second-handuri şi bănci

Vizităm Centrul Nou şi ne punem în pielea unui turist. Ce avem de văzut? Dacă avem bani de schimbat, avem la dispoziţie câteva case de schimb valutar în această zonă. E plin de ele şi în Centrul Vechi. O luăm încet pe Bulevardul Transilvania, în jos spre impunătorul Palat Administrativ. Pe colţ, de foarte mulţi ani încoace, un magazin cu articole sportive. Urmează câteva sedii ale unor companii de asigurări, brokeri, un mic parc amenajat de primărie între blocuri, un salon de cosmetică, bătrânul Automobil Club Român, un bar cu o terasă, un magazin naturist, un mare şi lung spaţiu gol, de vânzare, iar apoi pe colţ, la salcâmul japonez împletit, o mică pizzerie cu două mese pe terasă. Continuăm şi o luăm spre intrarea la primărie, o mercerie, două instituţii bancare, un cabinet de cardiologie şi dacă o luăm spre parcarea neamenajată şi în care lumea îşi lasă maşina gratuit, înghesuiala în zonă fiind pe măsură, găsim două magazine second hand şi un aprozar, lângă pariuri sportive. În toată zona aceasta nu am găsit niciun magazin alimentar, cel mai probabil lumea mergând la Profi, care e în zonă. Pe strada Samuil Micu Klein, mai precis între blocuri, la parter, lângă farmacia veterinară şi un magazinaş de haine, mai găsim un ABC funcţional care, la fel ca alte mici magazinaşe din zonă, se chinuie să răzbească.

Spaţii de închiriat în Pasajul Corneliu Coposu

Piaţa 25 Octombrie. La umbra blocurilor, a clădirii Palatului Administrativ, linişte. De la intrarea în Casa de Cultură a Sindicatelor o luăm spre magazinele din zonă. O terasă, iar mai apoi scările în paragină ca să urcăm la etaj unde era pe vremuri Bijuteria Rubin. Nu mai e nicio bijuterie, ci doar un salon de rochii de mireasă şi câteva firme. O zonă deloc interesantă, deloc atractivă. Un cetăţean zugrăveşte, semn că se încearcă resuscitarea. Pune o culoare portocalie sau roz peste stâlpi de beton. Centrul Nou e tot într-o resuscitare de altfel, se fac proiecte peste proiecte pentru reabilitarea lui. Coborâm şi o luăm la pas în Pasajul Corneliu Coposu. Pista pentru biciclete arată deja jalnic. Punctăm cuvântul “deja” pentru că acest pasaj nu de multă vreme a fost reabilitat.

E urât în Centrul Nou. De la Magazinul Someşul în jos, spre blocul de caşcaval, cum îl ştie lumea (intersecţia cu sensul giratoriu), două terase, patru instituţii bancare, două brutării, o cofetărie, Loteria Română, Poşta, pariuri sportive şi două magazinaşe de haine noi. Spaţii de închiriat şi case de schimb valutar. Nicio pată de culoare.

Nici pe strada Decebal nu e mai colorat. Complexul Europa, spaţii goale la parter, unde era cândva raiul maneliştilor. Din trotuar iese efectiv iarba. Buruieni peste tot. Pe strada Decebal, în buricul Sătmarului, lângă Complexul Europa, peste drum de sediul Bibliotecii Judeţene, funcţiona cândva o terasă. A unui restaurant aflat peste drum, la subsol. Terasa e închisă, iar buruienile au câştigat acel teren. Peste tot, în zonă, chiştoace şi bucăţi de şerveţele. Ca o toaletă publică în aer liber.

Centrul Nou al oraşului nu pare să mai fie zonă de promenadă nici măcar pentru cei veniţi acasă în perioada aceasta din străinătate. Suntem la început de august, ar trebui să fie plin de lume, un oraş animat. În pustietatea din Centrul Nou nu prea mai ai ce să faci. Inima oraşului nu este nicidecum în centru. S-a mutat la periferie, dar nicidecum nu la ieşirea spre Baia Mare.