Asculta acest articolUnul dintre muzeele celebre din România – Muzeul Satului – sărbătorește 82 de ani de la înființare. Este normal ca sărbătoarea să se facă, așa cum a anunțat conducerea muzeului, sub semnul Centenarului. Chiar dacă are doar 82 de ani, proiectul se înscrie în cei o sută de ani trecuți de la Unirea din 1918.
Ar fi deplasat, cu ocazia Centenarului, să se sărbătorească strict momentul de la 1 decembrie. România are o sută de ani și fiecare an are istoria lui, valoarea, tragedia, importanța lui.
Astfel 1936 este important prin faptul că în anul respectiv s-a deschis Muzeul Satului. În 2017 a fost vizitat de 800.000 de persoane. Prin urmare își scoate investiția, iar inițiatorul său, Dimitrie Gusti, merită toată recunoștința.
Acest eveniment ne face să ne reamintim că la Satu Mare a existat o inițiativă de înființare a unui muzeu etnografic. În 1924 pictorii Aurel Popp și Andrei Litteczky, susținuți de priamrul Augustin Ferențiu, au cules de prin satele sătmărene și maramureșene diverse obiecte populare. Expoziția a avut loc, dar din lipsă de spațiu nu s-a trasnformat în muzeu.
Prin urmare nici după 94 de ani Satu Mare nu are un muzeu etnografic. Are un muzeu în aer liber la Negrești, insuficient exploatat și oarecum neterminat. A mai fost o inițiativă de înființare la Măriuș, dar proiectul început a eșuat.
Se pare că nu interesează autoritățile, nici pe cele actuale, nici pe cele din ultimii o sută de ani. Dar turiști sunt așteptați. este ca și când inviți pe cineva la masă, dar nu pui nimic, nici mâncare, nici băutură.
Să nu se înțeleagă că nu există nimic în tot județul Satu Mare. Sunt câteva oaze, dar prea puțin față de potențialul acestui județ. Are cam ce a rămas din timpul orânduirii socialiste. Muzeul de artă înființat de pictorul Aurel Popp, câteva case memoriale și evident Muzeul Județean.
Numărul vizitatorilor este direct proporțional cu numărul turiștilor. Satu Mare nu se poate lăuda cu un număr foarte mare. Excepție face castelul din Carei. După restaurare și organizarea expoziției a reușit să schimbe fața orașului prăfuit care era Careiul.
A atras câteva sute de mii de turiști în cei cinci-șase ani de la deschidere. Exemplul său, din păcate, nu este urmat. Vinovate sunt autoritățile locale. Lipsa lor de interes condamnă județul la stagnare și subdezvoltare.
Centenarul, cu toate că a fost criticat modul în care a fost organizat, începe să impulsioneze diverse locuri din țară. Se organizează expoziții într-un ritm necunoscut până acum, dar se pun și bazele unor instituții muzeale.
La Baia Mare s-a restaurat colonia pictorilor, la Oradea se înființează un muzeu de excepție la vechea Cetate, dar și în alte locuri cu valoare simbolică din oraș. Un început timid a avut loc și la Satu Mare, prin deschiderea Casei Meșteșugarilor.
De ce se fac asemenea lucruri? Pentru atragerea turiștilor, dar și pentru a ține acasă populația autohtonă. Oamenii, mai cu seamă tinerii, pleacă din zonele în care nu-și pot petrece timpul liber, fie că este vorba despre cafenele și restaurante, fie că este vorba despre muzee, case memoriale, ștranduri etc. Sunt lucruri simple, care din incompetență, din nepăsare, sunt trecute cu vederea.
Întrebarea este dacă totul este pierdut sau se mai poate face ceva. Din păcate există o insuficientă colaborare între oamenii de cultură și autoritățile locale. Nu trebuie făcut mare lucru, ajunge să ne uităm peste gard la vecinii din Baia Mare, Oradea și Zalău, ca să nu mai vorbim despre vecinii de la vest.
