Image 1
Image 2

Cel mai mare, dar nu cel mai puternic

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Pe ultima sută de metri a mandatului, președintele Traian Băsescu este hotărât să-și vândă scump pielea. Nu se lasă îngenunchiat de o majoritate covârșitoare, deși fragilă. Nu a fost învins nici de fosta majoritate USL. A rezistat sub presiunea celor celor doi lideri, amândoi declarați adversari până la capăt, dispuși să lupte pe viață și pe moarte pentru eliminarea sa. Nu au trecut nici doi ani și majoritatea de 70% s-a spulberat. Crin Antonescu a făcut un pas în spate, lăsându-l pe Victor Ponta în ofsaid. După desființarea alianței, PSD a rămas, totuși, cel mai mare partid, dar nu și cel mai puternic. A rămas la guvernare, dar are o putere limitată.

Trecerea PNL în opoziție a condus la un relativ echilibru în parlament și dezbaterea publică, însă fără Traian Băsescu la pupitrul de la Cotroceni, PSD și-ar putea recâștiga puterea și influența din timpul Guvernului Năstase. La rândul său, președintele ar putea fi un simplu spectator dacă nu încuraja independența Justiției. Cine s-ar mai teme de Traian Băsescu dacă DNA nu ar da iama printre demnitari? În principal această instituție coercitivă dă impresia că funcția prezidențială este decisivă în stat. Pierzând președinția PSD consideră că va pierde tot. Este motivul pentru care Victor Ponta este împins să candideze. Cine va câștiga președinția va avea în mână guvernarea.

Realitatea de zi cu zi, zecile de arestări, dosarele instrumentate de DNA, de ANI, de parchete, procesele pe rol, toate sunt interpretate ca fiind acțiuni dirijate de la Cotroceni. Liderii partidelor, chiar și simplii membri de partid, cred că odată cu plecarea lui Traian Băsescu toate se vor termina. Reintrarea în normal este văzută ca o relaxare generală. Procurorii vor pleca în vacanță, telefoanele nu vor mai fi ascultate, nimeni nu va mai fi reținut sau arestat în direct, la posturile de televiziune.

Dacă lumea se va elibera odată cu plecarea lui Traian Băsescu se pune întrebarea de ce îi este teamă PSD-ului că nu va câștiga candidatul său? Cum se face că nu simte nevoia de eliberare de sub teroarea procurorilor cu mult peste 50% dintre alegători? Răspunsurile sunt simple.

Înseamnă că peste jumătate dintre cetățenii cu drept de vot apreciază lupta împotriva corupției.

Desigur, opțiunea pentru președintele țării nu ține doar de aceste elemente conjuncturale. Sondajele arată că în România dreapta are mai mulți susținători decât stânga. Faptul că sunt divizate partidele de dreapta fac din PSD cel mai mare partid. Mare, dar departe de a putea realiza singur o majoritate de peste 50%. PSD nu are norocul FIDESZ, poate pentru că nu a avut parte de un lider ca Viktor Orban. Poate că și modul în care a guvernat îl dezavantajează, îl fac mai puțin popular. Se mai văd resturi ale literelor din eticheta de “cel mai corupt partid” pusă pe fruntea sa de la precedentele guvernări.

Nu înseamnă că celelalte partide sunt mai puțin corupte. Doar percepția este mai pregnantă în cazul PSD, iar evenimentele din ultima vreme vin să întărească impresia aceasta. Nimeni nu știe mai bine decât Traian Băsescu să reîmprospăteze memoria colectivă. Din acest punct de vedere, PSD se poate considera o victimă, o victimă a prejudecăților. Victor Ponta, de fapt întreg partidul trebuie să lupte împotriva acestei prejudecăți. PSD mai are mult de lucru la imagine. Când va fi la fel de puternic pe cât este de mare, PSD se va putea considera un partid împlinit. Tot atunci poate emite pretenții de unul singur la funcția supremă în stat.

 

Săptămâna marilor decizii politice

Nu neapărat în ordinea importanţei, în această săptămână guvernul trebuie să ia o serie de decizii care vor avea consecinţe majore pentru România, pentru cetăţenii români, pentru mediul de afaceri, pentru salariaţii din sistemul de stat.

Ce înseamnă o alianță electorală?

O colaborare, o alianță, până la urmă o coaliție de guvernare nu înseamnă o valoare în sine. Într-o combinație contează mai degrabă abilitatea fiecărui participat de a-l păcăli pe celălalt, …